N-am mai apucat sa mai notez una si alta pentru ca... nu mai am timp. si pe masura ce creste piciul nu mai am timp de nimic. Ba mancare, ba curatenie, ba mancare pt el, ba adun jucariile ca de multe ori n-ai pe unde sa calci... si uite ca imediat e 1 an. Un an in care am avut colici, am primit vaccinuri, am mers la kinetoterapie, am avut zile proaste, am stat muuuuuuuuuuult in brate, ne-am jucat, am dormit, am plans....
Toate astea au trecut asa de repede...
Puiul meu a inceput sa mearga in picioare de pe la 10 luni si jumatate, acum s-a plictisit. Tot la 4 labe o ia, tot miorlait e, tot cere atentie. Si eu care credeam ca daca va merge in picioare va fi mai usor, ca se poate duce unde vrea el, isi cauta jucarii... aha... altadata:)
totusi, incepem sa revenim la normal. Adica incep si eu sa mai slabesc (de la sine, ca n-am timp sa fac sport). O fi si de la stres, de la criza asta care nu mai vrea sa plece. Dani accepta mai bine vizitele la bunici, coopereaza bine cand mergem la straini (asta daca isi face orele de somn, normal).
Am observat ca isi cam strica programul de somn din timpul zilei. Daca pana la 8 luni imi dormea la 10 si la 14, acum doarme mai aiurea. Cam la 3 ore dupa ce s-a trezit, insa nu intotdeauna reuseste sa adoarma. Iar daca dimineata imi doarme 2 ore dintr-un sut, nu se mai culca. Probabil isi face alt program si va dormi doar un somn, mai lung. Numai ca pana seara e rupt de oboseala si totusi, nu mai vrea sa doarma.
Inca mi se trezeste noaptea, am inceput sa reducem trezitul aiurea, acum se trezeste doar de 2 ori (inainte de cate 6). Se trezeste pentru ca ii e foame, nu vrea apa, lapte din sticla sau altceva. Doar tzitzi, molfaie si se culca la loc. Daca se trezeste mai des si il vad ca nu maraie, ii dau ursuletul, ii spun ca facem nani-nani, il ia de coada si se pune sa se culce. Such a sweet kid!
Na ca am pus la gramada tot. Imediat se trezeste si mergem afara. E noiembrie, mai profitam de soare, e deja rece, dar la amiaz e bine. Imediat facem tortul de 1 an. De craciun mi-ar placea sa il duc la Bucuresti sa vada luminitele, dar nu stiu daca ajungem. Vedem.
luni, 1 noiembrie 2010
duminică, 29 august 2010
Timpul e prea scurt...
iar ei cresc prea repede. Ma refer la piciul meu, ma uit la el si nu-mi vine sa cred cat de repede creste. Sau, ma rog, cum trece timpul de cand e el pe langa noi. Anul trecut, cu sarcina, credeam ca nu se mai termina; acum, parca ieri era atat de mic incat il tineam pe palma si ii faceam baita in chiuveta.
Ce pozne mai face al meu:
- a scos bateriile de la telecomanda si le-a ascuns (ca deh, daca nu il lasam sa se uite la TV, nici noi nu putem)
- a rasturnat o farfurie cu prune de pe masa si se distra de minune cu ele, pe jos. Le rostogolea prin toata bucataria si nu mai stia dupa care sa alerge (in 4 labe)
L-am invatat sa bata palma. Asta o face doar cand vrea. El se distreaza, eu sunt mandra. Ma dispera o chestie la el: cand sunt in preajma, se maraie, se mataie, miauna, se tot fastaceste, vrea in brate, iar daca sunt la nivelul lui, ma calareste. Pe bune, se tot catara pe mine, iar se da jos, iar se urca. Daca e cu oricine altcineva, se joaca singur, n-are treaba :| .. ciudat. Bine ca doar la mine e departamentul de mataieli si reclamatii.
Azi aveam in plan sa mergem la Sibiu, cica e festival de arta medievala - mai scoteam prichindelul in lume. Stam sa vedem cum e vremea, iar daca se opreste ploaia, mergem.
I-am luat ieri o masinuta cu telecomanda, ma gandeam ca eu o butonez si el fuge dupa ea, dar nu mi-a iesit planul. Se teme de ea, e drept ca suna cam tare. I-o dau mai tarziu, cand mai creste.
Zilele astea a papat ceva mai bine, probabil pentru ca e venita angy la noi, nasica lui de botez. Se da si el in spectacol.
Dupa cum ziceam, mi-e ciuda ca trece timpul prea repede, ei cresc si mai repede, parca as vrea uneori sa stea in loc. Oricum, pe masura ce creste, vom avea si mai multe aventuri de povestit. Abia astept! carti de colorat, serbari, sedinte cu parintii... o nebunie.
Ce pozne mai face al meu:
- a scos bateriile de la telecomanda si le-a ascuns (ca deh, daca nu il lasam sa se uite la TV, nici noi nu putem)
- a rasturnat o farfurie cu prune de pe masa si se distra de minune cu ele, pe jos. Le rostogolea prin toata bucataria si nu mai stia dupa care sa alerge (in 4 labe)
L-am invatat sa bata palma. Asta o face doar cand vrea. El se distreaza, eu sunt mandra. Ma dispera o chestie la el: cand sunt in preajma, se maraie, se mataie, miauna, se tot fastaceste, vrea in brate, iar daca sunt la nivelul lui, ma calareste. Pe bune, se tot catara pe mine, iar se da jos, iar se urca. Daca e cu oricine altcineva, se joaca singur, n-are treaba :| .. ciudat. Bine ca doar la mine e departamentul de mataieli si reclamatii.
Azi aveam in plan sa mergem la Sibiu, cica e festival de arta medievala - mai scoteam prichindelul in lume. Stam sa vedem cum e vremea, iar daca se opreste ploaia, mergem.
I-am luat ieri o masinuta cu telecomanda, ma gandeam ca eu o butonez si el fuge dupa ea, dar nu mi-a iesit planul. Se teme de ea, e drept ca suna cam tare. I-o dau mai tarziu, cand mai creste.
Zilele astea a papat ceva mai bine, probabil pentru ca e venita angy la noi, nasica lui de botez. Se da si el in spectacol.
Dupa cum ziceam, mi-e ciuda ca trece timpul prea repede, ei cresc si mai repede, parca as vrea uneori sa stea in loc. Oricum, pe masura ce creste, vom avea si mai multe aventuri de povestit. Abia astept! carti de colorat, serbari, sedinte cu parintii... o nebunie.
luni, 23 august 2010
Maine avem 9 luni!
Ma ia cu fiori cand ma gandesc cum trece timpul, parca tot mai repede, nu sta deloc. Dani al meu mai nou rade de se prapadeste din nimic: o jucarie plimbata pe ici colo, daca e impins in perne, daca se gadila... e mortal. Si rade cu o pofta.. intr-o seara ne bateam cu perne, de fapt eu dadeam in el (deocamdata) si radea de numa, inca astepta sa il mai chinui un pic.
Si-a cam stricat programul de somn, se culca tarziu seara, dupa 22, dimineata pe la 7.30 e up, cateodata suge si mai adoarme, altadata, nu. Somnul de la 10 mai nou e aproape la 11, iar cel de la 14, e cam la 15. In rest, aceleasi fite cu mancarea, sunt zile cand papa iaurt, ii dau simplu, sau cu biscuite, sau danonino. Imi tot zicea lumea sa nu-i dau ca face alergie, ca nu e bine.. I-am dat, ii place, n-a patit nimic, normal ca nu ii dau in fiecare zi. Ceva trebuie sa pape si el, ca in rest nu prea ii trebuie sa pape. Il chinuie dintisorii, are deja 4 + 1/2 si vad ca gingia de jos ii e rosie intr-o parte. Sunt zile cand e marait tare, iar de cand ii ies dintii unul dupa altul, e tot calare pe mine. Pe bune, daca ma intind, mi se urca si in cap si ma calareste si se catara.. Azi mi-a rasturnat o farfurie cu prune si pe urma a inceput sa se joace cu ele. Interesant pentru el:))
\
Si-a cam stricat programul de somn, se culca tarziu seara, dupa 22, dimineata pe la 7.30 e up, cateodata suge si mai adoarme, altadata, nu. Somnul de la 10 mai nou e aproape la 11, iar cel de la 14, e cam la 15. In rest, aceleasi fite cu mancarea, sunt zile cand papa iaurt, ii dau simplu, sau cu biscuite, sau danonino. Imi tot zicea lumea sa nu-i dau ca face alergie, ca nu e bine.. I-am dat, ii place, n-a patit nimic, normal ca nu ii dau in fiecare zi. Ceva trebuie sa pape si el, ca in rest nu prea ii trebuie sa pape. Il chinuie dintisorii, are deja 4 + 1/2 si vad ca gingia de jos ii e rosie intr-o parte. Sunt zile cand e marait tare, iar de cand ii ies dintii unul dupa altul, e tot calare pe mine. Pe bune, daca ma intind, mi se urca si in cap si ma calareste si se catara.. Azi mi-a rasturnat o farfurie cu prune si pe urma a inceput sa se joace cu ele. Interesant pentru el:))
\
joi, 12 august 2010
Ma simt invinsa
Daca n-am avut depresie dupa nastere, am acum. De cand am inceput diversificarea, am avut probleme cu mancarea (asta de la 5 luni). Am zis ca poate nu e obisnuit, poate nu ii place, poate e de la dinti... poate...
Ma simt depasita de situatie, pur si simplu am ajuns sa cred ca nu ma descurc, nu fac fata. Nu stiu sa cresc un copil. Nu stiu cum fac altii, de picii lor papa, al meu nu vrea. Poate eu sunt de vina, nu ii fac ce trebuie, cum trebuie, desi, programul nostru e cam asa:
pe la 5.30-6 - ultima masa de lapte
la 9 fruct cu biscuite sau branzica de vaci, ori iaurt. Ceva combinatie
la 13 piure de legume cu carne (alternez pui, ficatel vita si ou)
la 17 iaurt cu fruct, orez cu lapte, danonino, fruct cu branzica de vaci. Ceva de genul asta
la 20.30 cereale (mananca ca spartul)
la 21 facem baita, il pun sa suga si se culca.. mai nou cand vrea el. De obicei in jur de 22.
Ceva imi scapa. Nu stiu ce, dar ma dau batuta. Asta e, nu ma descurc, jos palaria fata de cele care au reusit sa isi faca bebeii sa pape. Eu i-as face orice, numai sa pape. Dar nu vrea. Strange buzele si nu vrea nici macar sa guste. Pediatra zice ca e din cauza dintisorilor. Help!
Ma simt depasita de situatie, pur si simplu am ajuns sa cred ca nu ma descurc, nu fac fata. Nu stiu sa cresc un copil. Nu stiu cum fac altii, de picii lor papa, al meu nu vrea. Poate eu sunt de vina, nu ii fac ce trebuie, cum trebuie, desi, programul nostru e cam asa:
pe la 5.30-6 - ultima masa de lapte
la 9 fruct cu biscuite sau branzica de vaci, ori iaurt. Ceva combinatie
la 13 piure de legume cu carne (alternez pui, ficatel vita si ou)
la 17 iaurt cu fruct, orez cu lapte, danonino, fruct cu branzica de vaci. Ceva de genul asta
la 20.30 cereale (mananca ca spartul)
la 21 facem baita, il pun sa suga si se culca.. mai nou cand vrea el. De obicei in jur de 22.
Ceva imi scapa. Nu stiu ce, dar ma dau batuta. Asta e, nu ma descurc, jos palaria fata de cele care au reusit sa isi faca bebeii sa pape. Eu i-as face orice, numai sa pape. Dar nu vrea. Strange buzele si nu vrea nici macar sa guste. Pediatra zice ca e din cauza dintisorilor. Help!
miercuri, 11 august 2010
Distractie la 8 luni
Ei bine, nebuneala mare, puiul alearga de colo-colo, urca scarile, trage (are o pasiune bolnava sa arunce tot pe jos cand sta la masa), danseaza, se urca pe radio si il calareste de numa (doar cand e pornit). Tremura cand vede laptopul, telefonul sau cheile.. si jucaria lui preferata e PET-ul. Atata se mai poate juca cu o sticla din plastic, de nu-mi vine sa cred. Are o sumedenie de jucarii, dar s-a plictisit de ele. Tavaleste toata ziua sticla si se distreaza.
Mai ramane doar problema cu pofta de mancare, care mai mult nu e, iar face greva foamei.. am observat ca vreo 3-4 zile mananca bine, apoi greva vreo 2 saptamani. Pediatra spune ca e de la dintisori. E drept, e mai agitat, mi se trezeste mult mai des noaptea, de cate 4-5 ori, ultimele 2 nopti din ora-n ora.
Nu mai am timp de nimic, doar cu el, mergem in curte pe patura si scoatem sticla la plimbare. Ne chinuim cu papica, urla ca disperatul cand ii pun barbita la gat, sper ca ia vreo 2 lingurite. Uneori ia, alteori nu prea. Ma tot gandesc ca o fi bolnav, pediatra rade de mine, ca sunt prea stresata. Ii dau si vitamine, dar tot nu mananca. OOOOf si mor cand vad ca peste tot, toata lumea isi lauda picii mancaciosi, al meu tipa la mine si scrasneste din dinti cand trebuie sa papam.
In rest, suntem bine, sanatosi, ii spun little Taz la cat se agita. Sper sa manance si al meu normal intr-o buna zi.
Mai ramane doar problema cu pofta de mancare, care mai mult nu e, iar face greva foamei.. am observat ca vreo 3-4 zile mananca bine, apoi greva vreo 2 saptamani. Pediatra spune ca e de la dintisori. E drept, e mai agitat, mi se trezeste mult mai des noaptea, de cate 4-5 ori, ultimele 2 nopti din ora-n ora.
Nu mai am timp de nimic, doar cu el, mergem in curte pe patura si scoatem sticla la plimbare. Ne chinuim cu papica, urla ca disperatul cand ii pun barbita la gat, sper ca ia vreo 2 lingurite. Uneori ia, alteori nu prea. Ma tot gandesc ca o fi bolnav, pediatra rade de mine, ca sunt prea stresata. Ii dau si vitamine, dar tot nu mananca. OOOOf si mor cand vad ca peste tot, toata lumea isi lauda picii mancaciosi, al meu tipa la mine si scrasneste din dinti cand trebuie sa papam.
In rest, suntem bine, sanatosi, ii spun little Taz la cat se agita. Sper sa manance si al meu normal intr-o buna zi.
sâmbătă, 26 iunie 2010
PAPANASI CU BRANZA ( DUPA 6 LUNI)
- 100 G.BRANZA DE VACI DULCE;
- 20 G. FAINA SAU GRIS;
- O JUMATATE DE OU;
- 5 GR. DE UNT SAU 1/2 LINGURITE SMANTANA;
- 10 G. ZAHAR.
Se amesteca branza de vaci cu oulsi zaharul, apoi incorporezi totul cu grija in faina sau gris; cu o lingurita inmuiata in apa iei "bile" din compozitiesi le puneti la fier intr-un vascu apa deja clocotitacu putina (ffff)sare;cand papanasii se ridica la suprafata si ii puteti lua; se servesc cu smantana sau cu unt;cine vrea "ceva dulce" ii serveste cu dulceata sau sirop de fructe.
Ma-ndoiesc ca papa al meu, dar am sa-ncerc.
- 20 G. FAINA SAU GRIS;
- O JUMATATE DE OU;
- 5 GR. DE UNT SAU 1/2 LINGURITE SMANTANA;
- 10 G. ZAHAR.
Se amesteca branza de vaci cu oulsi zaharul, apoi incorporezi totul cu grija in faina sau gris; cu o lingurita inmuiata in apa iei "bile" din compozitiesi le puneti la fier intr-un vascu apa deja clocotitacu putina (ffff)sare;cand papanasii se ridica la suprafata si ii puteti lua; se servesc cu smantana sau cu unt;cine vrea "ceva dulce" ii serveste cu dulceata sau sirop de fructe.
Ma-ndoiesc ca papa al meu, dar am sa-ncerc.
Bebe nu mai vrea sa pape
Asta e expresia ce o caut acum pe net, am citit de ma ustura ochii si tot nu m-am linistit. De o vreme incoace, Daniel al meu papa mai putin, in sensul ca ia cateva lingurite (vreo 4-5) si pe urma, pauza. Si ma plangeam in stanga si-n dreapta, ca puiul meu nu prea mananca, si cum sa-l fac sa pape mai mult.
Ei bine, de vreo saptamana incoace, apetitul i s-a tot diminuat, si s-a diminuat... astfel ca nu mai vrea sa imi manance supica la amiaz, oricum ii fac, nici nu se uita la ea, sau ia doar vreo 2 lingurite, cu toate ca inainte nu mi-o refuza niciodata. Pana si cerealele incepe sa le refuze, cu care i-am inceput diversificarea la 5 luni. Acum are 7, si cand ar trebui sa manance mai mult si mai diversificat.... pauza.
Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, deja nu mai am rabdare cu fitzele lui.. pur si simplu m-am saturat, nu mai pot. Am obosit sa il vad cum tot strange buzele si nu pot sa ii introduc lingurita in gura, cum scuipa, cum isi face greata si mai-mai vomita.
Am tot zis ca o fi de la dintisori, dar de vreo luna incoace nici un semn de dinte, dar el nu mai mananca, am zis ca o fi vreo zi proasta, dar s-au tot inmultit... sunt speriata de-a dreptul, mai ales ca imi intreb prietenele in stanga si-n dreapta, si-mi spun ca bebeii lor papa orice, supa si felul doi la amiaz, pe cand al meu abia daca ia doua lingurite de supa la amiaz, suge doar cand vrea sa doarma, adica pe la 10 si pe la 14. Apoi, seara, la culcare.
Luni merg in vizita la pediatra, sa vad ce zice. Poate chiar ies ceva dinti, ca e nervos de numa, se catara pe mine daca il iau in brate, nu sta locului, e irascibil si se plictiseste repede (chestia cu plictiseala nu e noua, dar totusi..).
A, si inca o chestie, sa ma dau mare: prichindelul merge chiar bine in 4 labe si mai nou se ridica in picioare, daca are pe ce sa se catere. Ii sticlesc ochii de numa cand se ridica in doua labute. Numai ca se loveste o gramada si mai tot timpul trebuie sa fug la el sa-l linistesc. Culmea cum e atras de colturi, margini, obiecte dure.
Am mai citit pe forumuri, mai erau bebei cu probleme de papa, la unii s-a rezolvat, la altii nu. Cica sa incerc temperaturi diferite, sa pape mai rar, dar oricum papa cam la 4 ore. Ii placeau inainte supica pasata, iaurtul cu banana si cerealele. Acum, nu le mai vrea.. chiar nu stiu de ce. Cica ar trebui sa las dupa el, sa nu il fortez. Nu l-am fortat pana acum, dar imi vine sa trantesc canuta de pereti cand vad ca imi da peste mana si maraie cand ii intind lingurita.
Ei bine, de vreo saptamana incoace, apetitul i s-a tot diminuat, si s-a diminuat... astfel ca nu mai vrea sa imi manance supica la amiaz, oricum ii fac, nici nu se uita la ea, sau ia doar vreo 2 lingurite, cu toate ca inainte nu mi-o refuza niciodata. Pana si cerealele incepe sa le refuze, cu care i-am inceput diversificarea la 5 luni. Acum are 7, si cand ar trebui sa manance mai mult si mai diversificat.... pauza.
Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, deja nu mai am rabdare cu fitzele lui.. pur si simplu m-am saturat, nu mai pot. Am obosit sa il vad cum tot strange buzele si nu pot sa ii introduc lingurita in gura, cum scuipa, cum isi face greata si mai-mai vomita.
Am tot zis ca o fi de la dintisori, dar de vreo luna incoace nici un semn de dinte, dar el nu mai mananca, am zis ca o fi vreo zi proasta, dar s-au tot inmultit... sunt speriata de-a dreptul, mai ales ca imi intreb prietenele in stanga si-n dreapta, si-mi spun ca bebeii lor papa orice, supa si felul doi la amiaz, pe cand al meu abia daca ia doua lingurite de supa la amiaz, suge doar cand vrea sa doarma, adica pe la 10 si pe la 14. Apoi, seara, la culcare.
Luni merg in vizita la pediatra, sa vad ce zice. Poate chiar ies ceva dinti, ca e nervos de numa, se catara pe mine daca il iau in brate, nu sta locului, e irascibil si se plictiseste repede (chestia cu plictiseala nu e noua, dar totusi..).
A, si inca o chestie, sa ma dau mare: prichindelul merge chiar bine in 4 labe si mai nou se ridica in picioare, daca are pe ce sa se catere. Ii sticlesc ochii de numa cand se ridica in doua labute. Numai ca se loveste o gramada si mai tot timpul trebuie sa fug la el sa-l linistesc. Culmea cum e atras de colturi, margini, obiecte dure.
Am mai citit pe forumuri, mai erau bebei cu probleme de papa, la unii s-a rezolvat, la altii nu. Cica sa incerc temperaturi diferite, sa pape mai rar, dar oricum papa cam la 4 ore. Ii placeau inainte supica pasata, iaurtul cu banana si cerealele. Acum, nu le mai vrea.. chiar nu stiu de ce. Cica ar trebui sa las dupa el, sa nu il fortez. Nu l-am fortat pana acum, dar imi vine sa trantesc canuta de pereti cand vad ca imi da peste mana si maraie cand ii intind lingurita.
joi, 3 iunie 2010
Variante de meniuri pentru bebe
Dimineata:
* Laptele tau sau lapte-formula, iar pentru cei slabuti - fainos.
Variante pentru gustari:
* Mere coapte, decojite si pasate sau
* Mere rase cu biscuiti sau
* Mere rase cu pesmet si unt sau
* Spuma de mere cu gris sau
* Piure de fructe cu branza de vaci sau
* 4-5 linguri de orez pasat cu branza de vaci si unt sau
* Faina de orez cu lapte-formula sau
* Spuma de gris cu lapte
Variante pentru pranz:
* O cescuta de supa de zarzavat, 4-5 linguri de piure de cartofi amestecat cu 2-3 linguri de carne fiarta si tocata (mixata) sau cu 1 galbenus de ou
* O cescuta de supa de zarzavat, 4-5 linguri de sos alb amestecat cu 2-3 linguri de carne fiarta si tocata (mixata)
* O cescuta de supa-crema de morcovi cu lapte, 4-5 linguri de piure de zarzavaturi diferite si 1 galbenus de ou
* O cescuta de supa de carne de vaca cu gris, 4-5 linguri de piure de zarzavaturi diferite amestecat cu 2-3 linguri de carne fiarta si tocata (mixata)
Variante pentru cina
* Laptele tau sau lapte-formula
* Pentru cei slabuti, un pahar de pesmet cu lapte 5% sau un pahar de supa.
Sunt luate de pe www.mami.ro, mai au si alte variante. Deocamdata jonglez cu astea, dar de multe ori nu mai stiu ce sa ii dau sa pape. Oooooooof, diversificarea...
* Laptele tau sau lapte-formula, iar pentru cei slabuti - fainos.
Variante pentru gustari:
* Mere coapte, decojite si pasate sau
* Mere rase cu biscuiti sau
* Mere rase cu pesmet si unt sau
* Spuma de mere cu gris sau
* Piure de fructe cu branza de vaci sau
* 4-5 linguri de orez pasat cu branza de vaci si unt sau
* Faina de orez cu lapte-formula sau
* Spuma de gris cu lapte
Variante pentru pranz:
* O cescuta de supa de zarzavat, 4-5 linguri de piure de cartofi amestecat cu 2-3 linguri de carne fiarta si tocata (mixata) sau cu 1 galbenus de ou
* O cescuta de supa de zarzavat, 4-5 linguri de sos alb amestecat cu 2-3 linguri de carne fiarta si tocata (mixata)
* O cescuta de supa-crema de morcovi cu lapte, 4-5 linguri de piure de zarzavaturi diferite si 1 galbenus de ou
* O cescuta de supa de carne de vaca cu gris, 4-5 linguri de piure de zarzavaturi diferite amestecat cu 2-3 linguri de carne fiarta si tocata (mixata)
Variante pentru cina
* Laptele tau sau lapte-formula
* Pentru cei slabuti, un pahar de pesmet cu lapte 5% sau un pahar de supa.
Sunt luate de pe www.mami.ro, mai au si alte variante. Deocamdata jonglez cu astea, dar de multe ori nu mai stiu ce sa ii dau sa pape. Oooooooof, diversificarea...
Traiasca blenderul!
...si cel care l-a inventat:) Eram disperata ca puiutul meu nu vrea sa manance, se tot ineca si facea urat, oricat ii zdrobeam legumele cu furculita si le frecam cu lingura. Am pus la blender si uite ca ii place, deci era vorba de consistenta, nu neaparat de gust, hehe.
Acuma pun orice la blender: papica de dimineata, supa de la amiaz, gustarea... chiar si doua linguri, dar se paseaza tare bine si vad ca asa accepta mai bine. Ma rog, cand are chef sa pape. M-am chinuit vreo luna buna pana am zis ca incerc si blenderul, nu vroia sa pape nicicum. Acum e ceva mai bine. Vedem mai incolo.
Acuma pun orice la blender: papica de dimineata, supa de la amiaz, gustarea... chiar si doua linguri, dar se paseaza tare bine si vad ca asa accepta mai bine. Ma rog, cand are chef sa pape. M-am chinuit vreo luna buna pana am zis ca incerc si blenderul, nu vroia sa pape nicicum. Acum e ceva mai bine. Vedem mai incolo.
duminică, 9 mai 2010
Ce mananca bebe?
Am cautat pe net de mi-a venit acru, tot felul de retete pentru diversificare. Am tot intrebat in stanga si-n dreapta, fiecare cu pareri diferite, pana la urma m-am luat dupa doctorita (pediatra). Avem 5 luni si papam asa:
- desteptarea pe la 6.30, 7. Daca are chef, papa lapte (san).
- la ora 9.30 suc de mere (numai ca nu prea are succes). Nu tine nici cu suc de morcov, para, combinate oricum. Doar cand are chef il accepta. Nu insist.
- la 10 se cam cere la culcare, asa ca primeste san. Numai asa doarme, asa stie de cand era nou-nascut
- la 13 putina supica de legume (morcov, telina, patrunjel, ceapa - o fierb doar, nu i-o dau sa manance, cartof, dovlecel cateodata si ceva frunza de verdeata - patrunjel, ori telina, sau leustean).
- la 14 - 15 se cere din nou la nani, asa ca primeste san
- la 18 ciugulim ceva, cica e ora de gustare. Al meu chiar ca gusta. De obicei primeste un pic de legume pisate, din supa, cu smantana si lungit cu supa, ori pireu de cartofi, tot cu zeama din supa sau lapte muls, ori compot de mere - marul pisat si adaugat putina zeama cum a fiert.
- seara la 20.30 ceva cereale de la Milupa (am zis eu ca am boala pe ei). culmea ca niciodata n-a facut nazuri ca nu-i trebuie. Fast-food pentru bebelasi. Apoi san, iar pe la 21 - 21.30, deja doarme.
Se mai trezeste noaptea de 2,3, 4 ori, depinde cum doarme, si primeste san. Prima data cand se trezeste mananca bine, apoi doar ciuguleste, cat sa adoarma la loc. Si cam atat deocamdata. Branzica de vaci n-are succes, iar la iaurt se cam stramba. si abia asteptam diversificarea....
- desteptarea pe la 6.30, 7. Daca are chef, papa lapte (san).
- la ora 9.30 suc de mere (numai ca nu prea are succes). Nu tine nici cu suc de morcov, para, combinate oricum. Doar cand are chef il accepta. Nu insist.
- la 10 se cam cere la culcare, asa ca primeste san. Numai asa doarme, asa stie de cand era nou-nascut
- la 13 putina supica de legume (morcov, telina, patrunjel, ceapa - o fierb doar, nu i-o dau sa manance, cartof, dovlecel cateodata si ceva frunza de verdeata - patrunjel, ori telina, sau leustean).
- la 14 - 15 se cere din nou la nani, asa ca primeste san
- la 18 ciugulim ceva, cica e ora de gustare. Al meu chiar ca gusta. De obicei primeste un pic de legume pisate, din supa, cu smantana si lungit cu supa, ori pireu de cartofi, tot cu zeama din supa sau lapte muls, ori compot de mere - marul pisat si adaugat putina zeama cum a fiert.
- seara la 20.30 ceva cereale de la Milupa (am zis eu ca am boala pe ei). culmea ca niciodata n-a facut nazuri ca nu-i trebuie. Fast-food pentru bebelasi. Apoi san, iar pe la 21 - 21.30, deja doarme.
Se mai trezeste noaptea de 2,3, 4 ori, depinde cum doarme, si primeste san. Prima data cand se trezeste mananca bine, apoi doar ciuguleste, cat sa adoarma la loc. Si cam atat deocamdata. Branzica de vaci n-are succes, iar la iaurt se cam stramba. si abia asteptam diversificarea....
Primul dintisor
Ma asteptam sa se lase cu febra,de nopti nedormite, plansete si alte complicatii de acest gen, insa in afara de o gramada de miorlait si nici un chef de joaca, puiutul meu s-a comportat excelent.
Atata doar ca nu prea papa, sau erau zile cand vroia doar lapte, in altele doar papa ce ii faceam. Deja se vede primul dinte jos, acum se pregateste si cel de langa el.
I-am cumparat tot felul de jucarii cu plastic numai bun de rontait, pentru gingii, insa nu prea e impresionat de ele. Am observat ca rontaie de zor la ratustele de baie. Probabil e mai moale si il ajuta.
Mai trebuie doar sa-i revina pofta de mancare si revenim la normal. Asta pana dam de inca un hop:)
Atata doar ca nu prea papa, sau erau zile cand vroia doar lapte, in altele doar papa ce ii faceam. Deja se vede primul dinte jos, acum se pregateste si cel de langa el.
I-am cumparat tot felul de jucarii cu plastic numai bun de rontait, pentru gingii, insa nu prea e impresionat de ele. Am observat ca rontaie de zor la ratustele de baie. Probabil e mai moale si il ajuta.
Mai trebuie doar sa-i revina pofta de mancare si revenim la normal. Asta pana dam de inca un hop:)
marți, 4 mai 2010
Cum fu la "pilates"
cu toate ca mi-era groaza de imi venea sa merg pe dealuri numai cand ma gandeam ca iar duc puiutul la chinuit, uite ca m-am inselat :D A fost chiar ok, abia astept sa mergem iar:)) Pop Eniko o cheama pe instructoarea de kinetoterapie, super dragutica, asa de frumos l-a luat pe puiut, (era stresat, saracul), ca nici n-a plans. Deloc. Macar ca al meu cam miauna la medici, terapeuti etc.
Mi-a aratat ce avem de facut acasa si ne vedem peste 2 saptamani. Si locatia e draguta, chiar la iesirea din oras, au curte mare, verdeata multa, loc de joaca pt copii, chiar si tobogan, pacat ca in locul cu nisip era plin de dog crap.
Oricum, mi-a lasat impresie placuta, uite d'le ca se poate si fumos, nu numai cu forta si cu plans. A, nici n-am platit prima sedinta.. Urmatoarele vor fi 20 de lei. Fata de 60 cum era la Neuron, unde mi-l si chinuiau de numa.
Saptamana viitoare trebuie sa mergem si la oftalmologie... of of. Acolo am emotii, ca nu stiu zau cum ii faci fund de ochi la un puiut de 5 luni, care sigur o sa se sperie si o sa planga de numa. Sper sa treaca bine si asta.
Mi-a aratat ce avem de facut acasa si ne vedem peste 2 saptamani. Si locatia e draguta, chiar la iesirea din oras, au curte mare, verdeata multa, loc de joaca pt copii, chiar si tobogan, pacat ca in locul cu nisip era plin de dog crap.
Oricum, mi-a lasat impresie placuta, uite d'le ca se poate si fumos, nu numai cu forta si cu plans. A, nici n-am platit prima sedinta.. Urmatoarele vor fi 20 de lei. Fata de 60 cum era la Neuron, unde mi-l si chinuiau de numa.
Saptamana viitoare trebuie sa mergem si la oftalmologie... of of. Acolo am emotii, ca nu stiu zau cum ii faci fund de ochi la un puiut de 5 luni, care sigur o sa se sperie si o sa planga de numa. Sper sa treaca bine si asta.
luni, 3 mai 2010
Cum sa faci puiutul sa pape
Nah, hai sa zic ce-am mai invatat azi. Ca la gradinita. Pentru ca nu prea merge cu diversificarea, ma bucur de fiecare data cand avem succes. In "cartile de specialitate" scrie ca momentul de papa trebuie sa fie sobru, fara joaca, astfel ca puiul tau sa fie constient ca e ora de masa... mda. (no da-i pace, cum se zice pe la noi). Eu am pus puiutul in scoica, i-am atarnat niste jucarii si pana le tot sorteaza el, mai ia cate o lingurita. N-am insistat niciodata cu mancarea; cand nu mai vrea, nu-i mai dau.
Dar vazandu-l ca daca are ocupatie papa, ma gandesc ca e ca la noi cand ne uitam la tv si rontaim ceva snacks. Deschidea gurita aproape din reflex:) Tare, nu?
Si pentru ca el a papat pana acum doar san (nu tu apa sau ceai), am vazut ca avem succes la suc de mar cu putina (dar putina de tot) pulpa - mai degraba spuma ce iese la stors si un varf de lingurita de piscot.
Mar ras cu biscuite nu papa, cred ca e prea brusc de la lichid, la consistent. O luam incet-incet, ca doar avem vreme.
Dar vazandu-l ca daca are ocupatie papa, ma gandesc ca e ca la noi cand ne uitam la tv si rontaim ceva snacks. Deschidea gurita aproape din reflex:) Tare, nu?
Si pentru ca el a papat pana acum doar san (nu tu apa sau ceai), am vazut ca avem succes la suc de mar cu putina (dar putina de tot) pulpa - mai degraba spuma ce iese la stors si un varf de lingurita de piscot.
Mar ras cu biscuite nu papa, cred ca e prea brusc de la lichid, la consistent. O luam incet-incet, ca doar avem vreme.
Gramatica, d'le...
Ma abat de la ofurile mele si ma leg putin de lumea care... nu mai stie gramatica! Oriunde ma uit, pe forumuri, bloguri, chiar si articole, nl-uri.. se scrie tot mai gresit. Pai oamenii nu mai tin minte ce-au invatat in scoli? Imi vine sa mor cand vad greseli de genu "v-a merge la medic" sau "sti cat e..." Aloooooo suntem in Romania, what the heck? Ia mai puneti manuta pe o carte. Chiar nimeni, dar NIMENI nu mai stie sa scrie gramatical corect?
Oare unde se indreapta omenirea? Ca daca o tinem tot asa, ajungem imediat sa nu mai scriem deloc, o sa folosim semne, punem piei pe noi si ne mutam inapoi in pesteri. Ca acolo nu e scumpa chiria:P
Anyway, mi-ar placea sa vad ca se mai stie romaneste, macar pe site-urile mari, care copiaza de cine stie unde articolele si nu le dau la corectat, ca fac niste greseli de mama mama, plus, clasicele exemple de mai sus. E trist, chiar trist.
Sper ca puiutul meu sa stie sa scrie corect. O sa am grija de asta.
Oare unde se indreapta omenirea? Ca daca o tinem tot asa, ajungem imediat sa nu mai scriem deloc, o sa folosim semne, punem piei pe noi si ne mutam inapoi in pesteri. Ca acolo nu e scumpa chiria:P
Anyway, mi-ar placea sa vad ca se mai stie romaneste, macar pe site-urile mari, care copiaza de cine stie unde articolele si nu le dau la corectat, ca fac niste greseli de mama mama, plus, clasicele exemple de mai sus. E trist, chiar trist.
Sper ca puiutul meu sa stie sa scrie corect. O sa am grija de asta.
duminică, 2 mai 2010
Fontanela se inchide prea repede!
Pentru ca nu eram destul de paranoia in timpul sarcinii, vad ca iar ma apuca. Dupa ce mi-a bagat in cap gagica de la neuro ca are copilul meu fontanela prea mica si ca se inchide prea repede, ma trec fiori cand il pipai pe Daniel in cap. Si mi se pare ca se tot inchide, si se inchide, si se inchide... prea repede! Si parca acum o si aud cum imi spune ca e risc de operatie daca se va inchide. Nu vreau iar pe la medici!!!!!! si mi-e atat de frica... Tot citesc pe ici pe colo, sa vad alte mamici ce zic. Parerile sunt impartite: cica intre 6-24 de luni s-ar inchide (Daniel are acum 5 luni si o sapt), in alt loc am gasit intre 12 si 24.... Sa lesin, nu alta. Oooooooooof cata bataie de cap. Numai la operatie sa n-ajungem, in rest, ne descurcam.
Apropos, ne ies dintii. Si astia, tot prea repede. Imi vine sa mor, nu alta.
Apropos, ne ies dintii. Si astia, tot prea repede. Imi vine sa mor, nu alta.
marți, 27 aprilie 2010
Iar pe la medici...
Dupa socul de la neorologie, mi-am luat inima-n dinti si mi-am facut curaj sa ma apuc sa port copilul pe la medici. Desi sunt convinsa ca nu are nimic, atata doar ca nu se intoarce inca asa de mult, dar se joaca, e activ, e vesel... trebuie sa-l duc la "gimnastica vietii" sa mi-l traga si sa il chinuie pt ca saracul nu e cum scrie in carti. Mi-e mila de el, mi se rupe sufletul, dar... se pare ca nu doar eu hotarasc. Azi dau o tura pe la medicul de familie, ca parca imi tuseste putin. Nici nu ma mir, ca eu am o raceala de numa, parca acuma ma lasa, dar inca mai trag nasul si vorbesc ciudat. Mai avem de mers la oftalmolog pt fund de ochi (nici nu vreau sa ma gandesc ce ii mai fac si pe-acolo), pe urma la ortopedie maine, sa vedem sa nu aiba luxatie de sold. Pun pariu ca la fiecare vor fi alte probleme, si mai multi medici de vizitat si pana la urma se vor rezolva toate... de la sine.
Ma mai bate si soacra-mea la cap ca "trebuie luate masuri". Ma lasati? E copilul meu, e normal, nu e handicapat. O sa fie dupa ce scapa din mana doctorilor.
Saptamana viitoare avem programare la kinetoterapie. Mama ce-o sa ne mai distram.
Frate-meu de exemplu, nu vroia sa mearga in 4 labe, sub nici o forma. Mama nu l-a dus pe la medici sa-l chinuie, si acuma are 18 ani, umbla bine-mersi si e mare cat un munte.
Dar nu, ca acuma asa e moda sa-ti porti copilu pe la toti medicii care nu mai au ce sa faca si inventeaza tot felul de prostii ca sa iti ia banii.
Apropos, la clinica neuron (am zis ca ma duc la privat cu copilul ca poate or fi mai seriosi) am avut programare la 11 si am intrat dupa 12 in cabinet. Era al meu deja flamand si obosit (e ora de culcare pe la 12). Imi venea sa-i dau de pereti pe toti. Asta e. Traim in Romania, facem cum zic altii, dar pe banii nostri.
Ma mai bate si soacra-mea la cap ca "trebuie luate masuri". Ma lasati? E copilul meu, e normal, nu e handicapat. O sa fie dupa ce scapa din mana doctorilor.
Saptamana viitoare avem programare la kinetoterapie. Mama ce-o sa ne mai distram.
Frate-meu de exemplu, nu vroia sa mearga in 4 labe, sub nici o forma. Mama nu l-a dus pe la medici sa-l chinuie, si acuma are 18 ani, umbla bine-mersi si e mare cat un munte.
Dar nu, ca acuma asa e moda sa-ti porti copilu pe la toti medicii care nu mai au ce sa faca si inventeaza tot felul de prostii ca sa iti ia banii.
Apropos, la clinica neuron (am zis ca ma duc la privat cu copilul ca poate or fi mai seriosi) am avut programare la 11 si am intrat dupa 12 in cabinet. Era al meu deja flamand si obosit (e ora de culcare pe la 12). Imi venea sa-i dau de pereti pe toti. Asta e. Traim in Romania, facem cum zic altii, dar pe banii nostri.
vineri, 23 aprilie 2010
Diversificarea
Azi puiutul meu implineste 5 luni (la multi ani, barbate!) si ma gandeam sa incepem incet-incet cu papica, pt ca doar lapte de la tzitzi nu cred ca ii mai ajunge, cu toate ca el pare multumit si nu protesteaza de acelasi meniu zilnic. Am inceput cu suc de mar, inca de cand avea 4 luni, sa se obisnuiasca cu gustul. Normal ca nici acum nu mi-l accepta. Azi am avut mai mult succes cu lingurita, desi imi cam da peste mana sau il apuca cantatu si sufla in suc. Din sticluta nu-i place sa bea. I-am luat una cu cioc de rata, din silicon, o cam rontaie, dar nu vrea sa traga din ea. Suzeta n-o mai tine de cand avea 2 luni, iar daca ii dau din sticluta cu tetina, ii vine sa vomite.
Deci ramanem la lingurita. Si azi asa frumos a baut din lingurita, chiar daca si hainutele si paturica de sub el au gustat suc de mar. Aseara i-am facut prima portie (mica, e drept), de cereale.
Si culmea ca a papat. Cred ca era rupt de foame, sau poate ca ii plac mai mult mancarurile consistente, decat lichidele. I-am luat de la milupa cereale pt 4 luni (desi nu-mi place de ei) pt ca la nestle aveau doar de la 6 luni, si sa nu-i fie ceva. Am zis ca prima cutie, merge.
Oricum, sunt convinsa ca si eu ii pot cumpara cereale de la plafar, ii razalesc un mar sau o para si macar are gust. Ca astea, sincer, n-au.
Dar ma bucur ca papa ceva, e adorabil cand il vad ca molfaie, da pe dinafara din gurita. Citisem pe undeva ca deocamdata ei imping cu limba afara, nu stiu sa mestece. Cica e un instinct de supravieturire, sa nu se inece. Cool, a? Culmea cu cat training vin copiii astia. Si noi mai spunem ca sunt prostuti, ca nu stiu. Uite ca stiu. Nu le da nimeni lectii de viata, dar ei vin gata pregatiti. Nature is amaizing!
Deci ramanem la lingurita. Si azi asa frumos a baut din lingurita, chiar daca si hainutele si paturica de sub el au gustat suc de mar. Aseara i-am facut prima portie (mica, e drept), de cereale.
Si culmea ca a papat. Cred ca era rupt de foame, sau poate ca ii plac mai mult mancarurile consistente, decat lichidele. I-am luat de la milupa cereale pt 4 luni (desi nu-mi place de ei) pt ca la nestle aveau doar de la 6 luni, si sa nu-i fie ceva. Am zis ca prima cutie, merge.
Oricum, sunt convinsa ca si eu ii pot cumpara cereale de la plafar, ii razalesc un mar sau o para si macar are gust. Ca astea, sincer, n-au.
Dar ma bucur ca papa ceva, e adorabil cand il vad ca molfaie, da pe dinafara din gurita. Citisem pe undeva ca deocamdata ei imping cu limba afara, nu stiu sa mestece. Cica e un instinct de supravieturire, sa nu se inece. Cool, a? Culmea cu cat training vin copiii astia. Si noi mai spunem ca sunt prostuti, ca nu stiu. Uite ca stiu. Nu le da nimeni lectii de viata, dar ei vin gata pregatiti. Nature is amaizing!
Primele probleme
Si daca totul era perfect si incepuse sa mearga bine, dupa colici, program aiurea, cand incepusem sa ajungem si noi la normal, bineinteles ca apar problemele. Daniel s-a nascut cu tripla circulara de cordon (adica i-a fost infasurat cordonul pe langa gat de 3 ori - noroc ca am nascut cu cezariana, ca il nenoroceam). La recomandarea pediatrei, il duc la un control la neuro. Si incepe distractia. Asta nu-i bine, aia nu face bine, asta nu-mi place. Mi s-a taiat filmul, nu mai auzeam nimic din ce-mi zicea. Tot ce am putut sa procesez imediat a fost ca o sa aiba nevoie de gimnastica medicala (kinetoterapie) ca sa recuperam. Ce sa recuperam? ca se joaca, e atent, e activ... Dar se pare ca partea dreapta nu functioneaza la parametri normali. Nu prea are forta in manuta dreapta, piciorusul parca nu si-l tine bine... bietul de el. Si zicea ca ii fug putin ochii. Eram foarte furioasa. Cum, puiutul meu sa aiba probleme? E perfect, n-are nimica! Acuma ma consolez, o sa incepem sa umblam pe la doctori. Noroc cu pediatra ca ne-a recomandat o doctorita terapeuta tare draguta, a zis ca o sa ma invete tehnicile sa ii pot face gimnastica acasa, asa e cel mai bine si pt copil, asa gandeam si eu. Deci, incet incet, se vor rezolva toate. Insa ma gandesc si eu ca necredinciosul: de ce noi? De ce nu poate fi si Daniel ca un copil normal, nechinuit de doctori? Ei bine, vom vedea "in episodul urmator".
miercuri, 21 aprilie 2010
Lumea picilor
Stau si il urmaresc pe al meu cum sta la san, cum papa el de finut, ca o domnisoara, cum isi aseaza manutele, una sub san, cealalta peste, si papa linistit, pana adoarme. Doamne, cat e de frumos! Si te miri ca de ce astia micii se miauna iar cand ii pui la san se linistesc de numa. Acolo e lumea lor, acolo e ACASA pentru ei. Cred ca e ca atunci cand te duci la un party nasol, mai faci si o gafa de rade lumea de tine, ti-e si incomod, ai da sa pleci dar nu stii cum... si vrei acasa. Cred ca asa e si pentru ei, in lumea asta nebuna si confuza, de-asta se linistesc si tot cer la san. De-asta puiutul meu n-a fost refuzat si a primit ori de cate ori a vrut. Ador sa il vad fericit, cum imi adoarme in brate, cum mai tocaie prin somn, cum in final da drumul la san, satul, implinit, fericit.
Ma bucur ca am trait experienta asta minunata, si cine stie cate ne mai asteapta, cine stie cate minunatii vor mai fi. Abia astept sa bolboroseasca primele cuvinte, primii pasi.. abia astept:)
Ma bucur ca am trait experienta asta minunata, si cine stie cate ne mai asteapta, cine stie cate minunatii vor mai fi. Abia astept sa bolboroseasca primele cuvinte, primii pasi.. abia astept:)
duminică, 18 aprilie 2010
Colici
Nu se stie exact din ce cauza apar colicile, si din pacate nu exista remediu. Doar solutii de mijloc. Am observat ca puiutul meu era destul de agitat in ultimele zile in spital. O doamna (la al doilea copil) mi-a spus ca-s colici. Asa ca am inceput cu Sab Simplex.
Al meu, fiind alaptat la san, a avut bietul de el niste colici de credeam ca moare. L-au chinuit rau in primele luni (a avut pana la 3 luni). Cel mai greu a fost pana la 5 saptamani. Au inceput sa il mai lase. Aveam zile cand plangea toata ziua, ori era matait, ori il lua dupa ora 18 si il sacaiau pana la ora de culcare.
Niciodata nu mi-a plans noaptea, dar il auzeam cum se foieste in patut si geme in somn. Nu ii calma durerile Sab-ul, insa reusea sa doarma noaptea. Un alt lucru bun a fost ca il culcam pe burtica. Se mai calmeaza colicile.
Ceai n-a vrut sa bea, i-am dat odata Baby Drink, de i-a tot venit inapoi si a plans, probabil i-a deranjat stomacul. Altceva nu i-am dat. L-am tinut in brate tot timpul cand a plans, am fost alaturi de el, nu l-am lasat sa planga, cum imi spunea toata lumea.
Al meu, fiind alaptat la san, a avut bietul de el niste colici de credeam ca moare. L-au chinuit rau in primele luni (a avut pana la 3 luni). Cel mai greu a fost pana la 5 saptamani. Au inceput sa il mai lase. Aveam zile cand plangea toata ziua, ori era matait, ori il lua dupa ora 18 si il sacaiau pana la ora de culcare.
Niciodata nu mi-a plans noaptea, dar il auzeam cum se foieste in patut si geme in somn. Nu ii calma durerile Sab-ul, insa reusea sa doarma noaptea. Un alt lucru bun a fost ca il culcam pe burtica. Se mai calmeaza colicile.
Ceai n-a vrut sa bea, i-am dat odata Baby Drink, de i-a tot venit inapoi si a plans, probabil i-a deranjat stomacul. Altceva nu i-am dat. L-am tinut in brate tot timpul cand a plans, am fost alaturi de el, nu l-am lasat sa planga, cum imi spunea toata lumea.
Prima data in salon cu puiutul
Pentru ca zilele de la terapie intensiva n-au nimic interesant de zis (apropos, noroc ca am radio pe telefon, altfel innebuneam de plictiseala), trec direct la distractia cu bebe in salon.
Pot sa spun ca mi-a fost frica. Dar groaza dinaia ca atunci cand dai examen sau ceva. Oare ce ma fac cu el? Ce sa-i fac daca plange? Cum stiu cand ii dau sa manance? Oare de unde stiu cand ii e foame? Cum il imbrac? La noapte ce fac cu el?
Am avut norocul sa nimeresc o tura de asistente care nu s-au obosit sa vina sa-mi spuna una si alta (am inteles ca la alte fete au fost, dar am si vazut cand a venit cineva dupa mine), asa ca am invatat singura. Acolo inveti cum sa ai grija de bebe. Stii ca esti doar tu, nu e mama sau bunica sa i-l dai sa ti-l tina putin. Noroc ca fetele din salon erau dragute, am mai stat de povesti, am intrebat una alta. Tin minte ca atunci cand am schimbat prima data scutecul stiu ca am intrebat-o: "cu poza in fata il pun, da?"
Mi-a zis o moasa ca se va trezi la noapte, des si o sa manance ca nesatulul. Asa a si fost. Dormeam si parca auzeam un bebe care plange ca al meu. Si zic: "ciar e al meu" si i-am dat sa pape. Asa am tinut-o tot din 2 in 2 ore, poate si mai des. A doua zi dimineata eram zombie.
Cand dormea el dormeam si eu, cand plangea il puneam sa pape, iar seara veneau sa le faca baie si ii cantareau.
Mi-a zis cineva sa ii dau suzeta, sa il invat. Eu, ca un copil cuminte ce sunt, am zis ca hai sa ii dau. Acum ma gandesc si mi-e mila de bietul copil, avea doar cateva zile si eu ii tot bagam suzeta in gura. El abia putea s-o tina, d-apoi sa o si rontaie. Tragea bietul de ea ca ii era foame. Cand vedeam ca plange, ii dadeam sa pape. A doua zi nici nu i-am mai dat-o. O tipa de la neonatologie mi-a zis ca daca vreau sa nu am probleme, sa nu ma complic cu asa ceva.
Nu l-am luat cu mine in pat (eram singura) nu din cauza ca nu-l iubeam, ci am vrut sa il invat sa doarma in patutul lui. Pe urma va fi mai greu pt el sa se obisnuiasca sa doarma singur. Si acum, la 5 luni aproape, doarme singur in patut, fara probleme.
Pot sa spun ca mi-a fost frica. Dar groaza dinaia ca atunci cand dai examen sau ceva. Oare ce ma fac cu el? Ce sa-i fac daca plange? Cum stiu cand ii dau sa manance? Oare de unde stiu cand ii e foame? Cum il imbrac? La noapte ce fac cu el?
Am avut norocul sa nimeresc o tura de asistente care nu s-au obosit sa vina sa-mi spuna una si alta (am inteles ca la alte fete au fost, dar am si vazut cand a venit cineva dupa mine), asa ca am invatat singura. Acolo inveti cum sa ai grija de bebe. Stii ca esti doar tu, nu e mama sau bunica sa i-l dai sa ti-l tina putin. Noroc ca fetele din salon erau dragute, am mai stat de povesti, am intrebat una alta. Tin minte ca atunci cand am schimbat prima data scutecul stiu ca am intrebat-o: "cu poza in fata il pun, da?"
Mi-a zis o moasa ca se va trezi la noapte, des si o sa manance ca nesatulul. Asa a si fost. Dormeam si parca auzeam un bebe care plange ca al meu. Si zic: "ciar e al meu" si i-am dat sa pape. Asa am tinut-o tot din 2 in 2 ore, poate si mai des. A doua zi dimineata eram zombie.
Cand dormea el dormeam si eu, cand plangea il puneam sa pape, iar seara veneau sa le faca baie si ii cantareau.
Mi-a zis cineva sa ii dau suzeta, sa il invat. Eu, ca un copil cuminte ce sunt, am zis ca hai sa ii dau. Acum ma gandesc si mi-e mila de bietul copil, avea doar cateva zile si eu ii tot bagam suzeta in gura. El abia putea s-o tina, d-apoi sa o si rontaie. Tragea bietul de ea ca ii era foame. Cand vedeam ca plange, ii dadeam sa pape. A doua zi nici nu i-am mai dat-o. O tipa de la neonatologie mi-a zis ca daca vreau sa nu am probleme, sa nu ma complic cu asa ceva.
Nu l-am luat cu mine in pat (eram singura) nu din cauza ca nu-l iubeam, ci am vrut sa il invat sa doarma in patutul lui. Pe urma va fi mai greu pt el sa se obisnuiasca sa doarma singur. Si acum, la 5 luni aproape, doarme singur in patut, fara probleme.
Prima intalnire cu mogaldeata
Dimineata vine o tanti cu un brat de bebei si ii striga pe fiecare dupa numele de familie. I-a adus la alaptat. Strig si eu "prezent" si mi-l pune langa mine. O gogoasa de omulet, invelit in paturica, cu ochii maaaaari si cenusii, se uita fix. Acuma nu mai stiu daca la mine se uita, dar era atata de scump. Singurul lucru ce mi-a trecut prin cap atunci a fost: pui mic. Si de-atunci asa i-a ramas numele.
In general, fetele se cam sperie de bebei si bocesc ca vezi-doamne sunt urati. Mie mi s-a parut cel mai scump puiut, desi eu nu eram fan bebei niciodata.
E uimitor cum stiu ei sa suga, macar ca nu i-a invatat nimeni, nu s-au dus la cursuri prenatale (apropos, nici eu n-am fost). Stiu sa pape si gata. A tras putin, a obosit si s-a culcat. Mi se facea dor de el pana venea ora de alaptat. Era atata de mic si de scump, il inveleam cu cearsaful ce era pe mine, ca era rece la manute. Si daca intarzia moasa la adunat, parca mi se facea putin frica, oare ce fac cu el daca plange?
In general, fetele se cam sperie de bebei si bocesc ca vezi-doamne sunt urati. Mie mi s-a parut cel mai scump puiut, desi eu nu eram fan bebei niciodata.
E uimitor cum stiu ei sa suga, macar ca nu i-a invatat nimeni, nu s-au dus la cursuri prenatale (apropos, nici eu n-am fost). Stiu sa pape si gata. A tras putin, a obosit si s-a culcat. Mi se facea dor de el pana venea ora de alaptat. Era atata de mic si de scump, il inveleam cu cearsaful ce era pe mine, ca era rece la manute. Si daca intarzia moasa la adunat, parca mi se facea putin frica, oare ce fac cu el daca plange?
Cat de nasol e travaliul?
Nu sunt prima care a nascut, sunt sigura ca au fost mai multe care au dus-o si mai rau, insa momentan sunt de parere ca nu mai vreau. Sarcina, desi se spune ca e cel mai minunat lucru ce i se poate intampla unei femei, mie mi s-a parut dificila si stresanta. Pana la 4 luni si jumatate stateam mai mult in baie (vomam si apa) apoi mai spre final cu acele contractii Braxton Hicks (sper ca nu i-am pocit numele), apoi cu travaliul si nasterea.
Dar sa revenim. Aveam deja 41 de saptamani si puiutul meu se simtea bine-mersi si nu dadea semne sa vina pe lume. Aveam recomandare de la oftalmolog pt cezariana (miopie -5 la ambii ochi) desi nu era programata, ca cica "e bine sa se declanseze natural". Zic: bine, asteptam. Si se face duminica noaptea, cand pe la 02.30 ma sageata ceva prin burtica. O fi vreo contractie nasoala, imi zic, si ma culc la loc. Peste 5 minute, iar. Nu durea, mai degraba era o senzatie de disconfort. Si se tot repeta din 5 in 5 minute. Barbatelul meu dormea dus, n-avea treaba. Pe la 4.30 il trezesc: honey, cred ca am contractii. Asta sare ca ars, gata mergem la spital. Ne tot radem si glumim, ca sigur e alarma falsa, ca in filme, si venim acasa. Fac un dus, la 5 dimineata suntem la spital.
O trezesc pe asistenta de garda, morocanoasa cheama doctorul, sus pe masa, cracacita, imi face hartiile de internare, desi dilatatie 0. Ma desparte de sot, ca cica nu-i voie sa vina si el sus, eu inghit in gol si plec. A, si mai primesc si o clisma din partea casei. La care eu intreb inainte: o sa doara?
Ma duc sus cu asistenta, primesc un pat, intr-o camera unde erau niste dudui care mai palide si tacute. Eu dau buna-dimineata politicoasa, dar nu mi se raspunde. O tanti se tot vaita. In gandul meu imi zic: asta ma asteapta si pe mine. Imi faceam curaj.
Dragul meu de doctor nu asista la nastere, mai ales ca nu stiam sigur daca "mi se aproba" cezariana, ca doar suntem in romania, nu conteaza ca zic vreo 3 oftalmologi sa nu ma joc, astept si imi fac curaj, ca poate nasc natural.
Timpul trece, apare si mama intre timp, norocul meu ca e infirmiera la alt spital si poate sta cu mine. timpul trece, eu ma plictisesc, contractiile tot slabe, fara dilatatie, tot la 5 minute.
Si o tinem tot asa, vin gagicute si pleaca, nasc, eu astept... pana cand incep din ce in ce mai tare, incep sa strang de cearsaf si inspir adanc pana trece.
La un moment dat cand deja incepeau sa ma sagete, hopa-sus pe masa, cica am dilatatie 3-4 cm, pot sa merg la cezariana, mi se si aprobase intre timp. Cica trebuie sa ai dilatatie 2 ca sa nasti si cu cezariana, ca sa coboare bebe.
Vine doctorita (super de treaba, dr Bereczky) ca e ocupata sala de operatie si asteptam vreo 30 de minute. Oki, hai ca pot, desi deja durea destul de tare. Noroc ca erau rare contractiile. Asta era pe la 18.00. Si timpul trece, mi se fisureaza membranele si incep sa doara ca dracu' (scuzati expresia). Ma durea mijlocul de simteam ca mi se rup oasele si la un moment dat simt ca mi se strange burta si o ia in jos... opa, nu-i a buna. Cica sa nu impingi, dar e super nasol, cand tot corpul face asta, am respirat repede si n-am impins. Contractiile erau deja aproape fara pauze cand intram in sala de operatii.
Anestezia e chiar super tare, n-ai nici o treaba, cred ca-s ceva droguri de calitate acolo. Si nu doare deloc!
Pot sa spun ca in timpul operatiei m-am plictisit de numa, imi tot venea sa ma intorc intr-o parte, e freeky senzatia cand incerci sa iti ridici picioarele. Sunt grele si parca nu te asculta.
La un moment dat simteam ca nu mai pot sa respir. Vroiam sa trag aer, dar parca ma apasa ceva pe piept. Mi-au pus masca de oxigen si mi-am revenit.
Ma trage mama de degete (era si ea in sala), eu ii zambesc de servus, dar cica atunci scoteau bebele, dar n-am auzit nici un planset. Am vazut pe cineva, cu coada ochiului, ca fuge cu un bebe in brate si ma gandeam ca imediat o sa apara si cu al meu. Moaca de mine nu m-am prins ca era chiar al meu:))
Se termina operatia, eu zic tare: iupiiiii si plecam la terapie. Mama super happy ca e atata de frumos si alb (n-am aflat nici azi de ce nu mi l-au aratat). Mai aveau o cezariana de urgenta si poate de-aia, se grabeau.
Dupa operatie ma simteam ca tipele ce-si pun sani, super obosita. Mama se duce acasa, asistenta era super draguta, ma tot intreba cum sunt. Spre finalul operatiei m-a luat cu frisoane de tremuram ca o frunza. Mi-a adus inca un cearsaf si m-am mai incalzit. Incepusem sa ma dezamortesc, ma durea putin de tot intr-o parte. Am adormit.
Dar sa revenim. Aveam deja 41 de saptamani si puiutul meu se simtea bine-mersi si nu dadea semne sa vina pe lume. Aveam recomandare de la oftalmolog pt cezariana (miopie -5 la ambii ochi) desi nu era programata, ca cica "e bine sa se declanseze natural". Zic: bine, asteptam. Si se face duminica noaptea, cand pe la 02.30 ma sageata ceva prin burtica. O fi vreo contractie nasoala, imi zic, si ma culc la loc. Peste 5 minute, iar. Nu durea, mai degraba era o senzatie de disconfort. Si se tot repeta din 5 in 5 minute. Barbatelul meu dormea dus, n-avea treaba. Pe la 4.30 il trezesc: honey, cred ca am contractii. Asta sare ca ars, gata mergem la spital. Ne tot radem si glumim, ca sigur e alarma falsa, ca in filme, si venim acasa. Fac un dus, la 5 dimineata suntem la spital.
O trezesc pe asistenta de garda, morocanoasa cheama doctorul, sus pe masa, cracacita, imi face hartiile de internare, desi dilatatie 0. Ma desparte de sot, ca cica nu-i voie sa vina si el sus, eu inghit in gol si plec. A, si mai primesc si o clisma din partea casei. La care eu intreb inainte: o sa doara?
Ma duc sus cu asistenta, primesc un pat, intr-o camera unde erau niste dudui care mai palide si tacute. Eu dau buna-dimineata politicoasa, dar nu mi se raspunde. O tanti se tot vaita. In gandul meu imi zic: asta ma asteapta si pe mine. Imi faceam curaj.
Dragul meu de doctor nu asista la nastere, mai ales ca nu stiam sigur daca "mi se aproba" cezariana, ca doar suntem in romania, nu conteaza ca zic vreo 3 oftalmologi sa nu ma joc, astept si imi fac curaj, ca poate nasc natural.
Timpul trece, apare si mama intre timp, norocul meu ca e infirmiera la alt spital si poate sta cu mine. timpul trece, eu ma plictisesc, contractiile tot slabe, fara dilatatie, tot la 5 minute.
Si o tinem tot asa, vin gagicute si pleaca, nasc, eu astept... pana cand incep din ce in ce mai tare, incep sa strang de cearsaf si inspir adanc pana trece.
La un moment dat cand deja incepeau sa ma sagete, hopa-sus pe masa, cica am dilatatie 3-4 cm, pot sa merg la cezariana, mi se si aprobase intre timp. Cica trebuie sa ai dilatatie 2 ca sa nasti si cu cezariana, ca sa coboare bebe.
Vine doctorita (super de treaba, dr Bereczky) ca e ocupata sala de operatie si asteptam vreo 30 de minute. Oki, hai ca pot, desi deja durea destul de tare. Noroc ca erau rare contractiile. Asta era pe la 18.00. Si timpul trece, mi se fisureaza membranele si incep sa doara ca dracu' (scuzati expresia). Ma durea mijlocul de simteam ca mi se rup oasele si la un moment dat simt ca mi se strange burta si o ia in jos... opa, nu-i a buna. Cica sa nu impingi, dar e super nasol, cand tot corpul face asta, am respirat repede si n-am impins. Contractiile erau deja aproape fara pauze cand intram in sala de operatii.
Anestezia e chiar super tare, n-ai nici o treaba, cred ca-s ceva droguri de calitate acolo. Si nu doare deloc!
Pot sa spun ca in timpul operatiei m-am plictisit de numa, imi tot venea sa ma intorc intr-o parte, e freeky senzatia cand incerci sa iti ridici picioarele. Sunt grele si parca nu te asculta.
La un moment dat simteam ca nu mai pot sa respir. Vroiam sa trag aer, dar parca ma apasa ceva pe piept. Mi-au pus masca de oxigen si mi-am revenit.
Ma trage mama de degete (era si ea in sala), eu ii zambesc de servus, dar cica atunci scoteau bebele, dar n-am auzit nici un planset. Am vazut pe cineva, cu coada ochiului, ca fuge cu un bebe in brate si ma gandeam ca imediat o sa apara si cu al meu. Moaca de mine nu m-am prins ca era chiar al meu:))
Se termina operatia, eu zic tare: iupiiiii si plecam la terapie. Mama super happy ca e atata de frumos si alb (n-am aflat nici azi de ce nu mi l-au aratat). Mai aveau o cezariana de urgenta si poate de-aia, se grabeau.
Dupa operatie ma simteam ca tipele ce-si pun sani, super obosita. Mama se duce acasa, asistenta era super draguta, ma tot intreba cum sunt. Spre finalul operatiei m-a luat cu frisoane de tremuram ca o frunza. Mi-a adus inca un cearsaf si m-am mai incalzit. Incepusem sa ma dezamortesc, ma durea putin de tot intr-o parte. Am adormit.
Ceva de inceput
Desi nu credeam in bloguri, am zis ca "hai sa ma apuc si eu" sa fac unul. Nu ca sa ma laud, ci ca sa imi notez cum am trecut prin calatoria cu bebe la bord. E un drum fascinant, abia inceput, cu urcusuri si coborasuri, cu bune si rele, cu oboseala muuuuuuuuuulta, dar cu multa multa FERICIRE. Si cum sunt incepatoare, poate prinde bine si la altii/altele, sa nu se mai sperie de noile incercari, asa cum am facut eu.
Puiutul meu are acum aproape 5 luni, insa ca sa nu incep de la mijloc, am sa scriu din amintiri cam prin ce am trecut pana acum. Sunt multe de spus, parca au fost abia ieri.
Puiutul meu are acum aproape 5 luni, insa ca sa nu incep de la mijloc, am sa scriu din amintiri cam prin ce am trecut pana acum. Sunt multe de spus, parca au fost abia ieri.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)