Azi puiutul meu implineste 5 luni (la multi ani, barbate!) si ma gandeam sa incepem incet-incet cu papica, pt ca doar lapte de la tzitzi nu cred ca ii mai ajunge, cu toate ca el pare multumit si nu protesteaza de acelasi meniu zilnic. Am inceput cu suc de mar, inca de cand avea 4 luni, sa se obisnuiasca cu gustul. Normal ca nici acum nu mi-l accepta. Azi am avut mai mult succes cu lingurita, desi imi cam da peste mana sau il apuca cantatu si sufla in suc. Din sticluta nu-i place sa bea. I-am luat una cu cioc de rata, din silicon, o cam rontaie, dar nu vrea sa traga din ea. Suzeta n-o mai tine de cand avea 2 luni, iar daca ii dau din sticluta cu tetina, ii vine sa vomite.
Deci ramanem la lingurita. Si azi asa frumos a baut din lingurita, chiar daca si hainutele si paturica de sub el au gustat suc de mar. Aseara i-am facut prima portie (mica, e drept), de cereale.
Si culmea ca a papat. Cred ca era rupt de foame, sau poate ca ii plac mai mult mancarurile consistente, decat lichidele. I-am luat de la milupa cereale pt 4 luni (desi nu-mi place de ei) pt ca la nestle aveau doar de la 6 luni, si sa nu-i fie ceva. Am zis ca prima cutie, merge.
Oricum, sunt convinsa ca si eu ii pot cumpara cereale de la plafar, ii razalesc un mar sau o para si macar are gust. Ca astea, sincer, n-au.
Dar ma bucur ca papa ceva, e adorabil cand il vad ca molfaie, da pe dinafara din gurita. Citisem pe undeva ca deocamdata ei imping cu limba afara, nu stiu sa mestece. Cica e un instinct de supravieturire, sa nu se inece. Cool, a? Culmea cu cat training vin copiii astia. Si noi mai spunem ca sunt prostuti, ca nu stiu. Uite ca stiu. Nu le da nimeni lectii de viata, dar ei vin gata pregatiti. Nature is amaizing!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu