primul party la care am fost cu dani

La valy la firma se daduse un chef in cinstea angajatilor, la restaurant. Pentru ca nu aveam cu cine sa il las si vroiam sa mai ies in lume, am zis ca il luam cu noi. Pe cat de speriata am fost ca o sa urle, pe atat de bine s-a comportat: s-a jucat cu furculitele, cutitele, tot dansa pe scaun si se uita pe tavan dupa luminile ce erau proiectate.
La un moment dat incepea sa transpire, era foarte cald si am zis ca ii dau izmenele jos, ca fierbe saracul. Toate bune si frumoase, ii dau pantalonii la loc, dar... ne trebuie sosete. Si ia-le de unde nu-s. Ma tot gandeam si cotrobaiam prin geanta, ca nu pot incalta copilul fara soseta, sa nu-l jeneze. Si am gasit solutia: o pereche de manusi cu un deget :D i le-am tras fumusel peste labute si l-am incaltat :))
Dupa o vreme a inceput sa oboseasca si sa nu mai aiba rabdare si am mers acasa. Ospatarul a fost foarte amabil si ne-a propus sa luam la pachet mancarea ce urma sa ne-o serveasca. Ma mir... suntem in romania, deci n-aveam pretentii.
Anyway, am ajuns la concluzia ca am un copil cuminte. A rabdat o gramada la mine in brate, la masa, galagia, fumul, caldura, oboseala. N-a spart nimic, se distra de minune cu niste bucati de saratele, pe care le tot impingea cu furculita prin farfurie. Se minunau mamicile ce cuminte sta, hehe. Asa mandra eram de el. E un copil minunat si ne petrecem clipe tot mai minunate impreuna.

Piure de cartofi cu spanac

Asta a papat piciul ieri si i-a placut la nebunie. Ma rog, a mancat tot. Deci fierbi un cartof, separat niste spanac (eu am avut congelat), apoi le-am pus la blender cu lapte, unt si sare. I-am presarat miezuri de paine deasupra, a halit ca lupul. O fi fost flamand:)

Ganduri la inceput de an

Cum mi-au mai zis prietenii, primul an cu copilul e un an de sacrificiu. Adica nu ai timp de nimic altceva decat de puiutul tau care e dependent de tine. Ei bine, dani deja are aproape 1 an si 2 luni si ne este mult mai bine. Azi ne-am luat cizmele si am iesit la numarat baltoace. Se pare ca zapada nu i-a priit, dar la noroi se simte ca la el acasa. Spalam niste haine in lighean si se uita mirat cum tot ies baloane din apa. A bagat repede manuta, i-am zis ca e rece, a vazut si el si n-a mai pus labele pe-acolo. se uita mirat, de pe marginea ligheanului. Am fost la kil, ca deh, e criza, iar acum si o camasa de 5 lei mi se pare scumpa, cand pe vremuri imi luam si cu 20-30 lei bucata. Asta e, vremuri grele.
Dani nu mai papa san de vreo luna buna. A fost un proces treptat, am trecut cu bine. In prima faza nu i-am mai dat sa suga noaptea. Asta a fost cel mai greu, pentru ca plangea disperat si isi cerea drepturile. Dupa vreo 2 saptamani de chin, a acceptat situatia. Acum bea doar apa. Somnul de dupa-masa il face la ora 13, il pun in patut, se invarte, povesteste, se fataie, pana adoarme. Trebuie sa stau langa patut, altfel nu se culca. Mi se pare foarte comod, nu trebuie leganat, cantat sau mai stiu eu ce promisiuni.. el vrea doar sa stie ca sunt langa el.
Face curatetie prin sertare, bate din palme cand se da jos din pat sau te miri ce face, inca ii plac sticlele si a descoperit ciocolata.
Imi place ca acuma pot sa lucrez cand e treaz (exceptie facut mancare sau spalat vase). Il iau cu mine si se uita la mine cum intind haine, spal chiuveta sau aranjez.
La chestia cu paranteza mai avem de lucrat, uneori se enerveaza ca nu il bag in seama si nu imi da pace sa gatesc sau sa spal vase.
Mai nou vad ca doar cu mine langa el adoarme. S-a trezit si urla in brate la tat-su, ma striga.
Am plecat la datorie.

Aproape 1 an..

N-am mai apucat sa mai notez una si alta pentru ca... nu mai am timp. si pe masura ce creste piciul nu mai am timp de nimic. Ba mancare, ba curatenie, ba mancare pt el, ba adun jucariile ca de multe ori n-ai pe unde sa calci... si uite ca imediat e 1 an. Un an in care am avut colici, am primit vaccinuri, am mers la kinetoterapie, am avut zile proaste, am stat muuuuuuuuuuult in brate, ne-am jucat, am dormit, am plans....
Toate astea au trecut asa de repede...
Puiul meu a inceput sa mearga in picioare de pe la 10 luni si jumatate, acum s-a plictisit. Tot la 4 labe o ia, tot miorlait e, tot cere atentie. Si eu care credeam ca daca va merge in picioare va fi mai usor, ca se poate duce unde vrea el, isi cauta jucarii... aha... altadata:)
totusi, incepem sa revenim la normal. Adica incep si eu sa mai slabesc (de la sine, ca n-am timp sa fac sport). O fi si de la stres, de la criza asta care nu mai vrea sa plece. Dani accepta mai bine vizitele la bunici, coopereaza bine cand mergem la straini (asta daca isi face orele de somn, normal).
Am observat ca isi cam strica programul de somn din timpul zilei. Daca pana la 8 luni imi dormea la 10 si la 14, acum doarme mai aiurea. Cam la 3 ore dupa ce s-a trezit, insa nu intotdeauna reuseste sa adoarma. Iar daca dimineata imi doarme 2 ore dintr-un sut, nu se mai culca. Probabil isi face alt program si va dormi doar un somn, mai lung. Numai ca pana seara e rupt de oboseala si totusi, nu mai vrea sa doarma.
Inca mi se trezeste noaptea, am inceput sa reducem trezitul aiurea, acum se trezeste doar de 2 ori (inainte de cate 6). Se trezeste pentru ca ii e foame, nu vrea apa, lapte din sticla sau altceva. Doar tzitzi, molfaie si se culca la loc. Daca se trezeste mai des si il vad ca nu maraie, ii dau ursuletul, ii spun ca facem nani-nani, il ia de coada si se pune sa se culce. Such a sweet kid!

Na ca am pus la gramada tot. Imediat se trezeste si mergem afara. E noiembrie, mai profitam de soare, e deja rece, dar la amiaz e bine. Imediat facem tortul de 1 an. De craciun mi-ar placea sa il duc la Bucuresti sa vada luminitele, dar nu stiu daca ajungem. Vedem.

Timpul e prea scurt...

iar ei cresc prea repede. Ma refer la piciul meu, ma uit la el si nu-mi vine sa cred cat de repede creste. Sau, ma rog, cum trece timpul de cand e el pe langa noi. Anul trecut, cu sarcina, credeam ca nu se mai termina; acum, parca ieri era atat de mic incat il tineam pe palma si ii faceam baita in chiuveta.
Ce pozne mai face al meu:
- a scos bateriile de la telecomanda si le-a ascuns (ca deh, daca nu il lasam sa se uite la TV, nici noi nu putem)
- a rasturnat o farfurie cu prune de pe masa si se distra de minune cu ele, pe jos. Le rostogolea prin toata bucataria si nu mai stia dupa care sa alerge (in 4 labe)
L-am invatat sa bata palma. Asta o face doar cand vrea. El se distreaza, eu sunt mandra. Ma dispera o chestie la el: cand sunt in preajma, se maraie, se mataie, miauna, se tot fastaceste, vrea in brate, iar daca sunt la nivelul lui, ma calareste. Pe bune, se tot catara pe mine, iar se da jos, iar se urca. Daca e cu oricine altcineva, se joaca singur, n-are treaba :| .. ciudat. Bine ca doar la mine e departamentul de mataieli si reclamatii.
Azi aveam in plan sa mergem la Sibiu, cica e festival de arta medievala - mai scoteam prichindelul in lume. Stam sa vedem cum e vremea, iar daca se opreste ploaia, mergem.
I-am luat ieri o masinuta cu telecomanda, ma gandeam ca eu o butonez si el fuge dupa ea, dar nu mi-a iesit planul. Se teme de ea, e drept ca suna cam tare. I-o dau mai tarziu, cand mai creste.
Zilele astea a papat ceva mai bine, probabil pentru ca e venita angy la noi, nasica lui de botez. Se da si el in spectacol.
Dupa cum ziceam, mi-e ciuda ca trece timpul prea repede, ei cresc si mai repede, parca as vrea uneori sa stea in loc. Oricum, pe masura ce creste, vom avea si mai multe aventuri de povestit. Abia astept! carti de colorat, serbari, sedinte cu parintii... o nebunie.

Maine avem 9 luni!

Ma ia cu fiori cand ma gandesc cum trece timpul, parca tot mai repede, nu sta deloc. Dani al meu mai nou rade de se prapadeste din nimic: o jucarie plimbata pe ici colo, daca e impins in perne, daca se gadila... e mortal. Si rade cu o pofta.. intr-o seara ne bateam cu perne, de fapt eu dadeam in el (deocamdata) si radea de numa, inca astepta sa il mai chinui un pic.
Si-a cam stricat programul de somn, se culca tarziu seara, dupa 22, dimineata pe la 7.30 e up, cateodata suge si mai adoarme, altadata, nu. Somnul de la 10 mai nou e aproape la 11, iar cel de la 14, e cam la 15. In rest, aceleasi fite cu mancarea, sunt zile cand papa iaurt, ii dau simplu, sau cu biscuite, sau danonino. Imi tot zicea lumea sa nu-i dau ca face alergie, ca nu e bine.. I-am dat, ii place, n-a patit nimic, normal ca nu ii dau in fiecare zi. Ceva trebuie sa pape si el, ca in rest nu prea ii trebuie sa pape. Il chinuie dintisorii, are deja 4 + 1/2 si vad ca gingia de jos ii e rosie intr-o parte. Sunt zile cand e marait tare, iar de cand ii ies dintii unul dupa altul, e tot calare pe mine. Pe bune, daca ma intind, mi se urca si in cap si ma calareste si se catara.. Azi mi-a rasturnat o farfurie cu prune si pe urma a inceput sa se joace cu ele. Interesant pentru el:))





\

Ma simt invinsa

Daca n-am avut depresie dupa nastere, am acum. De cand am inceput diversificarea, am avut probleme cu mancarea (asta de la 5 luni). Am zis ca poate nu e obisnuit, poate nu ii place, poate e de la dinti... poate...
Ma simt depasita de situatie, pur si simplu am ajuns sa cred ca nu ma descurc, nu fac fata. Nu stiu sa cresc un copil. Nu stiu cum fac altii, de picii lor papa, al meu nu vrea. Poate eu sunt de vina, nu ii fac ce trebuie, cum trebuie, desi, programul nostru e cam asa:
pe la 5.30-6 - ultima masa de lapte
la 9 fruct cu biscuite sau branzica de vaci, ori iaurt. Ceva combinatie
la 13 piure de legume cu carne (alternez pui, ficatel vita si ou)
la 17 iaurt cu fruct, orez cu lapte, danonino, fruct cu branzica de vaci. Ceva de genul asta
la 20.30 cereale (mananca ca spartul)
la 21 facem baita, il pun sa suga si se culca.. mai nou cand vrea el. De obicei in jur de 22.

Ceva imi scapa. Nu stiu ce, dar ma dau batuta. Asta e, nu ma descurc, jos palaria fata de cele care au reusit sa isi faca bebeii sa pape. Eu i-as face orice, numai sa pape. Dar nu vrea. Strange buzele si nu vrea nici macar sa guste. Pediatra zice ca e din cauza dintisorilor. Help!