primul party la care am fost cu dani

La valy la firma se daduse un chef in cinstea angajatilor, la restaurant. Pentru ca nu aveam cu cine sa il las si vroiam sa mai ies in lume, am zis ca il luam cu noi. Pe cat de speriata am fost ca o sa urle, pe atat de bine s-a comportat: s-a jucat cu furculitele, cutitele, tot dansa pe scaun si se uita pe tavan dupa luminile ce erau proiectate.
La un moment dat incepea sa transpire, era foarte cald si am zis ca ii dau izmenele jos, ca fierbe saracul. Toate bune si frumoase, ii dau pantalonii la loc, dar... ne trebuie sosete. Si ia-le de unde nu-s. Ma tot gandeam si cotrobaiam prin geanta, ca nu pot incalta copilul fara soseta, sa nu-l jeneze. Si am gasit solutia: o pereche de manusi cu un deget :D i le-am tras fumusel peste labute si l-am incaltat :))
Dupa o vreme a inceput sa oboseasca si sa nu mai aiba rabdare si am mers acasa. Ospatarul a fost foarte amabil si ne-a propus sa luam la pachet mancarea ce urma sa ne-o serveasca. Ma mir... suntem in romania, deci n-aveam pretentii.
Anyway, am ajuns la concluzia ca am un copil cuminte. A rabdat o gramada la mine in brate, la masa, galagia, fumul, caldura, oboseala. N-a spart nimic, se distra de minune cu niste bucati de saratele, pe care le tot impingea cu furculita prin farfurie. Se minunau mamicile ce cuminte sta, hehe. Asa mandra eram de el. E un copil minunat si ne petrecem clipe tot mai minunate impreuna.

Piure de cartofi cu spanac

Asta a papat piciul ieri si i-a placut la nebunie. Ma rog, a mancat tot. Deci fierbi un cartof, separat niste spanac (eu am avut congelat), apoi le-am pus la blender cu lapte, unt si sare. I-am presarat miezuri de paine deasupra, a halit ca lupul. O fi fost flamand:)

Ganduri la inceput de an

Cum mi-au mai zis prietenii, primul an cu copilul e un an de sacrificiu. Adica nu ai timp de nimic altceva decat de puiutul tau care e dependent de tine. Ei bine, dani deja are aproape 1 an si 2 luni si ne este mult mai bine. Azi ne-am luat cizmele si am iesit la numarat baltoace. Se pare ca zapada nu i-a priit, dar la noroi se simte ca la el acasa. Spalam niste haine in lighean si se uita mirat cum tot ies baloane din apa. A bagat repede manuta, i-am zis ca e rece, a vazut si el si n-a mai pus labele pe-acolo. se uita mirat, de pe marginea ligheanului. Am fost la kil, ca deh, e criza, iar acum si o camasa de 5 lei mi se pare scumpa, cand pe vremuri imi luam si cu 20-30 lei bucata. Asta e, vremuri grele.
Dani nu mai papa san de vreo luna buna. A fost un proces treptat, am trecut cu bine. In prima faza nu i-am mai dat sa suga noaptea. Asta a fost cel mai greu, pentru ca plangea disperat si isi cerea drepturile. Dupa vreo 2 saptamani de chin, a acceptat situatia. Acum bea doar apa. Somnul de dupa-masa il face la ora 13, il pun in patut, se invarte, povesteste, se fataie, pana adoarme. Trebuie sa stau langa patut, altfel nu se culca. Mi se pare foarte comod, nu trebuie leganat, cantat sau mai stiu eu ce promisiuni.. el vrea doar sa stie ca sunt langa el.
Face curatetie prin sertare, bate din palme cand se da jos din pat sau te miri ce face, inca ii plac sticlele si a descoperit ciocolata.
Imi place ca acuma pot sa lucrez cand e treaz (exceptie facut mancare sau spalat vase). Il iau cu mine si se uita la mine cum intind haine, spal chiuveta sau aranjez.
La chestia cu paranteza mai avem de lucrat, uneori se enerveaza ca nu il bag in seama si nu imi da pace sa gatesc sau sa spal vase.
Mai nou vad ca doar cu mine langa el adoarme. S-a trezit si urla in brate la tat-su, ma striga.
Am plecat la datorie.