Cum mi-au mai zis prietenii, primul an cu copilul e un an de sacrificiu. Adica nu ai timp de nimic altceva decat de puiutul tau care e dependent de tine. Ei bine, dani deja are aproape 1 an si 2 luni si ne este mult mai bine. Azi ne-am luat cizmele si am iesit la numarat baltoace. Se pare ca zapada nu i-a priit, dar la noroi se simte ca la el acasa. Spalam niste haine in lighean si se uita mirat cum tot ies baloane din apa. A bagat repede manuta, i-am zis ca e rece, a vazut si el si n-a mai pus labele pe-acolo. se uita mirat, de pe marginea ligheanului. Am fost la kil, ca deh, e criza, iar acum si o camasa de 5 lei mi se pare scumpa, cand pe vremuri imi luam si cu 20-30 lei bucata. Asta e, vremuri grele.
Dani nu mai papa san de vreo luna buna. A fost un proces treptat, am trecut cu bine. In prima faza nu i-am mai dat sa suga noaptea. Asta a fost cel mai greu, pentru ca plangea disperat si isi cerea drepturile. Dupa vreo 2 saptamani de chin, a acceptat situatia. Acum bea doar apa. Somnul de dupa-masa il face la ora 13, il pun in patut, se invarte, povesteste, se fataie, pana adoarme. Trebuie sa stau langa patut, altfel nu se culca. Mi se pare foarte comod, nu trebuie leganat, cantat sau mai stiu eu ce promisiuni.. el vrea doar sa stie ca sunt langa el.
Face curatetie prin sertare, bate din palme cand se da jos din pat sau te miri ce face, inca ii plac sticlele si a descoperit ciocolata.
Imi place ca acuma pot sa lucrez cand e treaz (exceptie facut mancare sau spalat vase). Il iau cu mine si se uita la mine cum intind haine, spal chiuveta sau aranjez.
La chestia cu paranteza mai avem de lucrat, uneori se enerveaza ca nu il bag in seama si nu imi da pace sa gatesc sau sa spal vase.
Mai nou vad ca doar cu mine langa el adoarme. S-a trezit si urla in brate la tat-su, ma striga.
Am plecat la datorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu