Timpul e prea scurt...

iar ei cresc prea repede. Ma refer la piciul meu, ma uit la el si nu-mi vine sa cred cat de repede creste. Sau, ma rog, cum trece timpul de cand e el pe langa noi. Anul trecut, cu sarcina, credeam ca nu se mai termina; acum, parca ieri era atat de mic incat il tineam pe palma si ii faceam baita in chiuveta.
Ce pozne mai face al meu:
- a scos bateriile de la telecomanda si le-a ascuns (ca deh, daca nu il lasam sa se uite la TV, nici noi nu putem)
- a rasturnat o farfurie cu prune de pe masa si se distra de minune cu ele, pe jos. Le rostogolea prin toata bucataria si nu mai stia dupa care sa alerge (in 4 labe)
L-am invatat sa bata palma. Asta o face doar cand vrea. El se distreaza, eu sunt mandra. Ma dispera o chestie la el: cand sunt in preajma, se maraie, se mataie, miauna, se tot fastaceste, vrea in brate, iar daca sunt la nivelul lui, ma calareste. Pe bune, se tot catara pe mine, iar se da jos, iar se urca. Daca e cu oricine altcineva, se joaca singur, n-are treaba :| .. ciudat. Bine ca doar la mine e departamentul de mataieli si reclamatii.
Azi aveam in plan sa mergem la Sibiu, cica e festival de arta medievala - mai scoteam prichindelul in lume. Stam sa vedem cum e vremea, iar daca se opreste ploaia, mergem.
I-am luat ieri o masinuta cu telecomanda, ma gandeam ca eu o butonez si el fuge dupa ea, dar nu mi-a iesit planul. Se teme de ea, e drept ca suna cam tare. I-o dau mai tarziu, cand mai creste.
Zilele astea a papat ceva mai bine, probabil pentru ca e venita angy la noi, nasica lui de botez. Se da si el in spectacol.
Dupa cum ziceam, mi-e ciuda ca trece timpul prea repede, ei cresc si mai repede, parca as vrea uneori sa stea in loc. Oricum, pe masura ce creste, vom avea si mai multe aventuri de povestit. Abia astept! carti de colorat, serbari, sedinte cu parintii... o nebunie.

Maine avem 9 luni!

Ma ia cu fiori cand ma gandesc cum trece timpul, parca tot mai repede, nu sta deloc. Dani al meu mai nou rade de se prapadeste din nimic: o jucarie plimbata pe ici colo, daca e impins in perne, daca se gadila... e mortal. Si rade cu o pofta.. intr-o seara ne bateam cu perne, de fapt eu dadeam in el (deocamdata) si radea de numa, inca astepta sa il mai chinui un pic.
Si-a cam stricat programul de somn, se culca tarziu seara, dupa 22, dimineata pe la 7.30 e up, cateodata suge si mai adoarme, altadata, nu. Somnul de la 10 mai nou e aproape la 11, iar cel de la 14, e cam la 15. In rest, aceleasi fite cu mancarea, sunt zile cand papa iaurt, ii dau simplu, sau cu biscuite, sau danonino. Imi tot zicea lumea sa nu-i dau ca face alergie, ca nu e bine.. I-am dat, ii place, n-a patit nimic, normal ca nu ii dau in fiecare zi. Ceva trebuie sa pape si el, ca in rest nu prea ii trebuie sa pape. Il chinuie dintisorii, are deja 4 + 1/2 si vad ca gingia de jos ii e rosie intr-o parte. Sunt zile cand e marait tare, iar de cand ii ies dintii unul dupa altul, e tot calare pe mine. Pe bune, daca ma intind, mi se urca si in cap si ma calareste si se catara.. Azi mi-a rasturnat o farfurie cu prune si pe urma a inceput sa se joace cu ele. Interesant pentru el:))





\

Ma simt invinsa

Daca n-am avut depresie dupa nastere, am acum. De cand am inceput diversificarea, am avut probleme cu mancarea (asta de la 5 luni). Am zis ca poate nu e obisnuit, poate nu ii place, poate e de la dinti... poate...
Ma simt depasita de situatie, pur si simplu am ajuns sa cred ca nu ma descurc, nu fac fata. Nu stiu sa cresc un copil. Nu stiu cum fac altii, de picii lor papa, al meu nu vrea. Poate eu sunt de vina, nu ii fac ce trebuie, cum trebuie, desi, programul nostru e cam asa:
pe la 5.30-6 - ultima masa de lapte
la 9 fruct cu biscuite sau branzica de vaci, ori iaurt. Ceva combinatie
la 13 piure de legume cu carne (alternez pui, ficatel vita si ou)
la 17 iaurt cu fruct, orez cu lapte, danonino, fruct cu branzica de vaci. Ceva de genul asta
la 20.30 cereale (mananca ca spartul)
la 21 facem baita, il pun sa suga si se culca.. mai nou cand vrea el. De obicei in jur de 22.

Ceva imi scapa. Nu stiu ce, dar ma dau batuta. Asta e, nu ma descurc, jos palaria fata de cele care au reusit sa isi faca bebeii sa pape. Eu i-as face orice, numai sa pape. Dar nu vrea. Strange buzele si nu vrea nici macar sa guste. Pediatra zice ca e din cauza dintisorilor. Help!

Distractie la 8 luni

Ei bine, nebuneala mare, puiul alearga de colo-colo, urca scarile, trage (are o pasiune bolnava sa arunce tot pe jos cand sta la masa), danseaza, se urca pe radio si il calareste de numa (doar cand e pornit). Tremura cand vede laptopul, telefonul sau cheile.. si jucaria lui preferata e PET-ul. Atata se mai poate juca cu o sticla din plastic, de nu-mi vine sa cred. Are o sumedenie de jucarii, dar s-a plictisit de ele. Tavaleste toata ziua sticla si se distreaza.
Mai ramane doar problema cu pofta de mancare, care mai mult nu e, iar face greva foamei.. am observat ca vreo 3-4 zile mananca bine, apoi greva vreo 2 saptamani. Pediatra spune ca e de la dintisori. E drept, e mai agitat, mi se trezeste mult mai des noaptea, de cate 4-5 ori, ultimele 2 nopti din ora-n ora.
Nu mai am timp de nimic, doar cu el, mergem in curte pe patura si scoatem sticla la plimbare. Ne chinuim cu papica, urla ca disperatul cand ii pun barbita la gat, sper ca ia vreo 2 lingurite. Uneori ia, alteori nu prea. Ma tot gandesc ca o fi bolnav, pediatra rade de mine, ca sunt prea stresata. Ii dau si vitamine, dar tot nu mananca. OOOOf si mor cand vad ca peste tot, toata lumea isi lauda picii mancaciosi, al meu tipa la mine si scrasneste din dinti cand trebuie sa papam.
In rest, suntem bine, sanatosi, ii spun little Taz la cat se agita. Sper sa manance si al meu normal intr-o buna zi.