iar ei cresc prea repede. Ma refer la piciul meu, ma uit la el si nu-mi vine sa cred cat de repede creste. Sau, ma rog, cum trece timpul de cand e el pe langa noi. Anul trecut, cu sarcina, credeam ca nu se mai termina; acum, parca ieri era atat de mic incat il tineam pe palma si ii faceam baita in chiuveta.
Ce pozne mai face al meu:
- a scos bateriile de la telecomanda si le-a ascuns (ca deh, daca nu il lasam sa se uite la TV, nici noi nu putem)
- a rasturnat o farfurie cu prune de pe masa si se distra de minune cu ele, pe jos. Le rostogolea prin toata bucataria si nu mai stia dupa care sa alerge (in 4 labe)
L-am invatat sa bata palma. Asta o face doar cand vrea. El se distreaza, eu sunt mandra. Ma dispera o chestie la el: cand sunt in preajma, se maraie, se mataie, miauna, se tot fastaceste, vrea in brate, iar daca sunt la nivelul lui, ma calareste. Pe bune, se tot catara pe mine, iar se da jos, iar se urca. Daca e cu oricine altcineva, se joaca singur, n-are treaba :| .. ciudat. Bine ca doar la mine e departamentul de mataieli si reclamatii.
Azi aveam in plan sa mergem la Sibiu, cica e festival de arta medievala - mai scoteam prichindelul in lume. Stam sa vedem cum e vremea, iar daca se opreste ploaia, mergem.
I-am luat ieri o masinuta cu telecomanda, ma gandeam ca eu o butonez si el fuge dupa ea, dar nu mi-a iesit planul. Se teme de ea, e drept ca suna cam tare. I-o dau mai tarziu, cand mai creste.
Zilele astea a papat ceva mai bine, probabil pentru ca e venita angy la noi, nasica lui de botez. Se da si el in spectacol.
Dupa cum ziceam, mi-e ciuda ca trece timpul prea repede, ei cresc si mai repede, parca as vrea uneori sa stea in loc. Oricum, pe masura ce creste, vom avea si mai multe aventuri de povestit. Abia astept! carti de colorat, serbari, sedinte cu parintii... o nebunie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu