Nu sunt prima care a nascut, sunt sigura ca au fost mai multe care au dus-o si mai rau, insa momentan sunt de parere ca nu mai vreau. Sarcina, desi se spune ca e cel mai minunat lucru ce i se poate intampla unei femei, mie mi s-a parut dificila si stresanta. Pana la 4 luni si jumatate stateam mai mult in baie (vomam si apa) apoi mai spre final cu acele contractii Braxton Hicks (sper ca nu i-am pocit numele), apoi cu travaliul si nasterea.
Dar sa revenim. Aveam deja 41 de saptamani si puiutul meu se simtea bine-mersi si nu dadea semne sa vina pe lume. Aveam recomandare de la oftalmolog pt cezariana (miopie -5 la ambii ochi) desi nu era programata, ca cica "e bine sa se declanseze natural". Zic: bine, asteptam. Si se face duminica noaptea, cand pe la 02.30 ma sageata ceva prin burtica. O fi vreo contractie nasoala, imi zic, si ma culc la loc. Peste 5 minute, iar. Nu durea, mai degraba era o senzatie de disconfort. Si se tot repeta din 5 in 5 minute. Barbatelul meu dormea dus, n-avea treaba. Pe la 4.30 il trezesc: honey, cred ca am contractii. Asta sare ca ars, gata mergem la spital. Ne tot radem si glumim, ca sigur e alarma falsa, ca in filme, si venim acasa. Fac un dus, la 5 dimineata suntem la spital.
O trezesc pe asistenta de garda, morocanoasa cheama doctorul, sus pe masa, cracacita, imi face hartiile de internare, desi dilatatie 0. Ma desparte de sot, ca cica nu-i voie sa vina si el sus, eu inghit in gol si plec. A, si mai primesc si o clisma din partea casei. La care eu intreb inainte: o sa doara?
Ma duc sus cu asistenta, primesc un pat, intr-o camera unde erau niste dudui care mai palide si tacute. Eu dau buna-dimineata politicoasa, dar nu mi se raspunde. O tanti se tot vaita. In gandul meu imi zic: asta ma asteapta si pe mine. Imi faceam curaj.
Dragul meu de doctor nu asista la nastere, mai ales ca nu stiam sigur daca "mi se aproba" cezariana, ca doar suntem in romania, nu conteaza ca zic vreo 3 oftalmologi sa nu ma joc, astept si imi fac curaj, ca poate nasc natural.
Timpul trece, apare si mama intre timp, norocul meu ca e infirmiera la alt spital si poate sta cu mine. timpul trece, eu ma plictisesc, contractiile tot slabe, fara dilatatie, tot la 5 minute.
Si o tinem tot asa, vin gagicute si pleaca, nasc, eu astept... pana cand incep din ce in ce mai tare, incep sa strang de cearsaf si inspir adanc pana trece.
La un moment dat cand deja incepeau sa ma sagete, hopa-sus pe masa, cica am dilatatie 3-4 cm, pot sa merg la cezariana, mi se si aprobase intre timp. Cica trebuie sa ai dilatatie 2 ca sa nasti si cu cezariana, ca sa coboare bebe.
Vine doctorita (super de treaba, dr Bereczky) ca e ocupata sala de operatie si asteptam vreo 30 de minute. Oki, hai ca pot, desi deja durea destul de tare. Noroc ca erau rare contractiile. Asta era pe la 18.00. Si timpul trece, mi se fisureaza membranele si incep sa doara ca dracu' (scuzati expresia). Ma durea mijlocul de simteam ca mi se rup oasele si la un moment dat simt ca mi se strange burta si o ia in jos... opa, nu-i a buna. Cica sa nu impingi, dar e super nasol, cand tot corpul face asta, am respirat repede si n-am impins. Contractiile erau deja aproape fara pauze cand intram in sala de operatii.
Anestezia e chiar super tare, n-ai nici o treaba, cred ca-s ceva droguri de calitate acolo. Si nu doare deloc!
Pot sa spun ca in timpul operatiei m-am plictisit de numa, imi tot venea sa ma intorc intr-o parte, e freeky senzatia cand incerci sa iti ridici picioarele. Sunt grele si parca nu te asculta.
La un moment dat simteam ca nu mai pot sa respir. Vroiam sa trag aer, dar parca ma apasa ceva pe piept. Mi-au pus masca de oxigen si mi-am revenit.
Ma trage mama de degete (era si ea in sala), eu ii zambesc de servus, dar cica atunci scoteau bebele, dar n-am auzit nici un planset. Am vazut pe cineva, cu coada ochiului, ca fuge cu un bebe in brate si ma gandeam ca imediat o sa apara si cu al meu. Moaca de mine nu m-am prins ca era chiar al meu:))
Se termina operatia, eu zic tare: iupiiiii si plecam la terapie. Mama super happy ca e atata de frumos si alb (n-am aflat nici azi de ce nu mi l-au aratat). Mai aveau o cezariana de urgenta si poate de-aia, se grabeau.
Dupa operatie ma simteam ca tipele ce-si pun sani, super obosita. Mama se duce acasa, asistenta era super draguta, ma tot intreba cum sunt. Spre finalul operatiei m-a luat cu frisoane de tremuram ca o frunza. Mi-a adus inca un cearsaf si m-am mai incalzit. Incepusem sa ma dezamortesc, ma durea putin de tot intr-o parte. Am adormit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu