Dupa socul de la neorologie, mi-am luat inima-n dinti si mi-am facut curaj sa ma apuc sa port copilul pe la medici. Desi sunt convinsa ca nu are nimic, atata doar ca nu se intoarce inca asa de mult, dar se joaca, e activ, e vesel... trebuie sa-l duc la "gimnastica vietii" sa mi-l traga si sa il chinuie pt ca saracul nu e cum scrie in carti. Mi-e mila de el, mi se rupe sufletul, dar... se pare ca nu doar eu hotarasc. Azi dau o tura pe la medicul de familie, ca parca imi tuseste putin. Nici nu ma mir, ca eu am o raceala de numa, parca acuma ma lasa, dar inca mai trag nasul si vorbesc ciudat. Mai avem de mers la oftalmolog pt fund de ochi (nici nu vreau sa ma gandesc ce ii mai fac si pe-acolo), pe urma la ortopedie maine, sa vedem sa nu aiba luxatie de sold. Pun pariu ca la fiecare vor fi alte probleme, si mai multi medici de vizitat si pana la urma se vor rezolva toate... de la sine.
Ma mai bate si soacra-mea la cap ca "trebuie luate masuri". Ma lasati? E copilul meu, e normal, nu e handicapat. O sa fie dupa ce scapa din mana doctorilor.
Saptamana viitoare avem programare la kinetoterapie. Mama ce-o sa ne mai distram.
Frate-meu de exemplu, nu vroia sa mearga in 4 labe, sub nici o forma. Mama nu l-a dus pe la medici sa-l chinuie, si acuma are 18 ani, umbla bine-mersi si e mare cat un munte.
Dar nu, ca acuma asa e moda sa-ti porti copilu pe la toti medicii care nu mai au ce sa faca si inventeaza tot felul de prostii ca sa iti ia banii.
Apropos, la clinica neuron (am zis ca ma duc la privat cu copilul ca poate or fi mai seriosi) am avut programare la 11 si am intrat dupa 12 in cabinet. Era al meu deja flamand si obosit (e ora de culcare pe la 12). Imi venea sa-i dau de pereti pe toti. Asta e. Traim in Romania, facem cum zic altii, dar pe banii nostri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu