Stau si il urmaresc pe al meu cum sta la san, cum papa el de finut, ca o domnisoara, cum isi aseaza manutele, una sub san, cealalta peste, si papa linistit, pana adoarme. Doamne, cat e de frumos! Si te miri ca de ce astia micii se miauna iar cand ii pui la san se linistesc de numa. Acolo e lumea lor, acolo e ACASA pentru ei. Cred ca e ca atunci cand te duci la un party nasol, mai faci si o gafa de rade lumea de tine, ti-e si incomod, ai da sa pleci dar nu stii cum... si vrei acasa. Cred ca asa e si pentru ei, in lumea asta nebuna si confuza, de-asta se linistesc si tot cer la san. De-asta puiutul meu n-a fost refuzat si a primit ori de cate ori a vrut. Ador sa il vad fericit, cum imi adoarme in brate, cum mai tocaie prin somn, cum in final da drumul la san, satul, implinit, fericit.
Ma bucur ca am trait experienta asta minunata, si cine stie cate ne mai asteapta, cine stie cate minunatii vor mai fi. Abia astept sa bolboroseasca primele cuvinte, primii pasi.. abia astept:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu