Dimineata vine o tanti cu un brat de bebei si ii striga pe fiecare dupa numele de familie. I-a adus la alaptat. Strig si eu "prezent" si mi-l pune langa mine. O gogoasa de omulet, invelit in paturica, cu ochii maaaaari si cenusii, se uita fix. Acuma nu mai stiu daca la mine se uita, dar era atata de scump. Singurul lucru ce mi-a trecut prin cap atunci a fost: pui mic. Si de-atunci asa i-a ramas numele.
In general, fetele se cam sperie de bebei si bocesc ca vezi-doamne sunt urati. Mie mi s-a parut cel mai scump puiut, desi eu nu eram fan bebei niciodata.
E uimitor cum stiu ei sa suga, macar ca nu i-a invatat nimeni, nu s-au dus la cursuri prenatale (apropos, nici eu n-am fost). Stiu sa pape si gata. A tras putin, a obosit si s-a culcat. Mi se facea dor de el pana venea ora de alaptat. Era atata de mic si de scump, il inveleam cu cearsaful ce era pe mine, ca era rece la manute. Si daca intarzia moasa la adunat, parca mi se facea putin frica, oare ce fac cu el daca plange?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu